Posted by Totul este relativ în această lume. Realitatea este o noțiune relativă. Eu percep realitatea într-un fel, prin filtrele mele, prin programele mele, prin credințele, prin emoțiile mele. Aceeași realitate tu o percepi diferit, prin filtrele, programele, credințele și emoțiile tale. Cine are dreptate?
În aceste vremuri cel puțin interesante realizăm cât am pierdut. Omul a pierdut exact ceea ce contează ca să trăiască o viață liniștită, echilibrată, în bucurie: conectarea cu sinele. De acolo vine cunoașterea adevărată a ceea ce este pentru tine, de acolo vine ușurința în a lua decizii, de acolo vine liniștea de a ști că ești pe drumul tău, indiferent care e el și indiferent de părerile altora, fără regrete față de trecut sau frici pentru viitor.
În vremurile în care trăim este foarte important să discernem adevărul (cel în acord cu noi), dincolo de zgomotul asurzitor al ciocnirilor dintre taberele unei societăți bolnave.
Cum recunoaștem adevărul?
Într-o lume de oameni deconectați de ei, e ușor de alunecat în capcana manipulărilor. Există un respect (indus de altfel la nivel de subconștient prin toate canalele, în special media și entertainment) pentru oameni în costum, oameni în halate, oameni în uniforme. Indiferent ce inepții spun, oamenii îi vor crede mai ușor, pentru că sunt în costum, halat, uniformă (automat deștepți, de succes, validați). Să ne înțelegem, normal ar fi să fie așa și probabil majoritatea sunt, doar că un costum nu te face AUTOMAT deștept sau expert.
Oricât de deștept și pregătit ar fi cineva în domeniul său, pe lângă inteligență sau competențe, cu adevărat esențiale sunt alte calități, în special onestitate și caracter, alături de intenția care se află la baza comportamentului sau a mesajului său. Acolo este de fapt omul. Lumea aceasta e plină de escroci, hoți, criminali extrem de inteligenți și bine pregătiți în domeniile lor. În costume.
Așadar, ce să credem în acest zgomot asurzitor al părerilor, intereselor, sentințelor în care suntem astăzi?
Din fericire avem un răspuns, iar acela este în noi. Ne observăm vulnerabilitățile din emoțional: ce ne “agață” în interior când ne conectăm la spectacolul absurd din jur: poate e frică, poate e revoltă, poate e judecată, poate e vinovăție, poate e rușine, e important să identificăm ce este. Să observăm în noi sursa lor și cât de mult au acestea legătură cu situația de astăzi sau vin de demult, fac parte din programe vechi preluate sau autocreate, sau poate sunt rezultat al unor evenimente sau relații traumatice din trecut. Cu siguranță nu acum s-au format. Vindecând în noi acele “cârlige” (nu e simplu, dar se poate, și, mai mult decât atât, cam de-asta suntem pe-aici), pe măsură ce curățăm acele emoții de joasă vibrație adevărul ne va fi clar, îl recunoaștem în noi și suntem siguri de el, indiferent de câte costume se perindă convingător sau amenințător prin fața noastră.
Adevărul se simte. Și când îl simți și îl recunoști în toată ființa ta, nu ai nevoie să îl impui nimănui, nu contează dacă ceilalți cred același lucru. Da, poate simți o oarecare amărăciune când îi vezi pe cei din jur atât de înverșunați unii împotriva celorlalți, dar înțelegi despre ce este vorba, ai încredere că fiecare se va conecta la sine când îi va veni momentul și îți vezi de viața ta.
Când simți nevoia de a-i convinge pe ceilalți înseamnă că nu ești foarte sigur de adevărul tău, ai nevoie de confirmări. Paradoxal, adevărul este singurul care nu are nevoie să i se dea dreptate.
El doar este.
Pentru mine, pentru tine, pentru fiecare. Iar dacă suntem conectați cu noi, adevărul este UNUL.
