Elefantul roz

Cu toții îl știm. În marea majoritate a timpului nu ne gândim la el, trecem pe lângă el în drum spre baie, sărim peste el cu tava pe care o ducem la bucătărie, câteodată ni se întâmplă să trecem chiar prin el – avem o senzație neplăcută, dar ne scuturăm repede cu oroare și mergem mai departe..

Este el. Elefantul roz.

De obicei stă cumințel în mijlocul camerei. Poate la fel de bine să stea și prin colțuri sau pe lângă pereți, dar întotdeauna în aceeași cameră cu noi. Mereu lângă noi.

Când ne furișăm să luăm încă o găleată de înghețată (după ce am mâncat deja vreo două), când trântim furioși telefonul în nas mamei că ne enervează, când suspinăm adânc după Gigel care ne-a dat cu seen de două ore, când dăm două palme peste ceafa copilului că țipă de la 5 dimineața, când vine vecinul de la 4 cu bâta de baseball la ușă că i-am luat locul de parcare..

Când aranjăm obsesiv ciucurii de la covor și aliniem prosoapele de bucătărie la dungă, când gătim compulsiv tone de feluri de mâncare pentru iubiții noștri copii – vegane, raw vegane sau doar fără gluten – doar doar mai câștigăm puțin timp de liniște în bucătărie departe de ei, când fumăm țigară de la țigară să ne relaxăm, când facem nonstop planuri de vacanțe și plecări, să mai evadăm un pic din viața noastră..

Pe scurt, e acolo tot timpul.

Elefantul roz e pașnic de fel. Chiar zen am putea spune. Nu-mi e clar dacă îl interesează prea tare că-l vedem noi sau nu, dar aș pune pariu că nu.. Când în sfârșit îl vedem cred că răsuflă ușurat și pleacă în lumea elefanților roz, fericit că și-a îndeplinit misiunea.

Pentru noi în schimb, elefantul roz e esențial. Relația noastră cu elefantul roz este esențială. Mult timp nu prea avem de ales, dar invariabil în viața fiecărui om vine un moment în care ni se dă ocazia de a alege: ne uităm la elefantul roz sau ne prefacem în continuare că nu e acolo?

El săracul se chinuie să ne atragă atenția, crește din ce în ce mai mare, mai că nu ne trage de urechi, dar oamenii în general au o capacitate formidabilă de a se uita oriunde, numai la elefantul roz nu.. Ceea ce este o artă în sine, dat fiind că elefanții roz de ultimă generație au devenit fluorescenți, așadar mai ușor de văzut tocmai când stingi lumina.

Și așa încep depresiile, drumuri la doctori, analize peste analize, de la boli banale până la cancere pasul nu e foarte mare. În realitate, când omul începe să manifeste simptomele unei boli, oricare ar fi ea, elefantul roz e deja extenuat de tumbele, dublu tulup-urile și triplu axel-urile pe care le-a făcut pentru a ne atrage atenția.

Când un cuplu ajunge la discuția despre divorț, în toată drama generală dacă ar fi puțin sinceri cu ei și-ar aduce aminte exact momentul în care elefantul roz a apărut în relația lor. Și paradoxal nu, elefantul roz nu e amanta/amantul, elefantul roz era acolo mult înainte. Elefantul roz era acolo chiar dinainte să se cunoască.

De fapt, dacă stăm să ne gândim, până suntem capabili să îl vedem și să ne împrietenim cu el, elefantul roz e însuși Cupidon. Eu am un elefant roz, tu ai un elefant roz, elefantul meu roz îl place pe elefantul tău roz, hai să ne mutăm împreună să avem trei elefanți roz!! Elefantul meu, elefantul tău și elefantul nostru.

Și mai facem și copii, și din iubire le dăm și lor cadou din elefanții noștri roz, să aibă și ei elefănțeii lor roz, că dacă am avea curajul să ne uităm la ai noștri poate ne-am gândi un pic înainte de a le umple dormitoarele de elefănței roz, dar de ce să ne uităm când putem să stăm în continuare în camera noastră plină de elefanți și să ne prefacem că n-am văzut nici măcar o trompă.. Roz..

Cred că de aici se trage și tendința continuă a oamenilor de a-și căuta/construi case din ce în ce mai mari, inconștient pregătindu-ne să adăpostim din ce în ce mai mulți și mai grași elefanți roz.

Dacă umanitatea are la momentul ăsta o problemă, aceea e că numărul elefanților roz întrupați depășește cu mult cel al oamenilor, unde mai pui că manifestă o tendință accentuată de îngrășare și reproducere.

Dacă vrei să-ți cunoști elefantul roz, poți începe prin analizarea elefanților roz ai celor din jur, pe care omenirea îi poate observa cu mare ușurință, s-a dovedit științific. Tot ce te doare, tot ce te afectează, tot ce te deranjează la ceilalți, tot ce nu poți suporta la ceilalți, tot ce urăști la ceilalți, tot ce judeci la ceilalți – tot e în tine. Și în mijlocul camerei. Cu trompă roz.

Așadar, declar deschis sezonul de vânătoare!

(doar) de elefanți roz.

Foto: pictură de Matt E. Ball

Leave a Reply