Deci? Cine ai fi?

Mai ții minte când erai mic și toată lumea te întreba obsesiv ce vrei să te faci când o să crești mare? Mai ții minte ce voiai să ajungi? Pompier, actor, polițist.. Eu nu mai țin minte, dar poate tu da..

De mici suntem programați ca niște roboței să bifăm niște etape. Termini gimnaziul, trebuie să alegi liceul. Termini liceul, trebuie să alegi facultatea. Termini facultatea, te dai cu capul de pereți să profesezi. Cari servietele altora, duci cafele, faci xeroxuri, orice te ajută să ajungi “de succes”.

Dacă te uiți în jur vezi cum 90% dintre cei pe care îi cunoști sunt profund nefericiți, fără măcar să știe, rulând în diverse programe, încercând din răsputeri să ducă în spate decizii grele luate de alții. Pentru că așa suntem învățați. Pentru că decizii capitale sunt luate de un copil la 17-18 ani. De fapt, de părinții lui (sau adulții din imediata apropiere). Care la rândul lor și-au luat la fel propriile decizii.

Nu este vorba aici doar despre carieră, este vorba despre foarte multe decizii “pe viață” în toate domeniile din viața noastră..

Și dacă n-ar exista “pe viață”?

Uite, îți propun o meditație ghidată.. 🙂 Nu te speria, nu sunt genul să bântui vocal..

Așadar, închide ochii, relaxează-te, inspiră, expiră, știi tu, că ești spiritual.. Și cum stai tu așa relaxat, imaginează-ți cum ai fi tu fericit. Totul perfect. Exact așa cum îți dorești în momentul ăsta. Tot, până la cel mai mic detaliu..

Dacă ai putea fi oricine, cine ai fi?

(dacă zici Gigel de la Contabilitate sau Maricica de la Financiar, deschide ochii, dă-ți două palme și reia meditația..).

Deci? Cine ai fi? Cum ar fi viața ta făcând exact ceea ce-ți place (definește-ți clar, fără să conteze câți bani faci, cât de greu e, dacă te pricepi sau nu..), cu cine-ți place (cine ar fi lângă tine?), dacă nu ar trebui să dai socoteală nimănui pentru nimic din viața ta, dacă nimeni nu ți-ar cere nimic, dacă ai fi înconjurat doar de oamenii dragi ție, care te iubesc și te acceptă EXACT așa cum ești. Hai, încearcă să-ți cunoști varianta ta LIBERĂ.

E greu, nu? E greu să-ți dai voie să iei măcar în calcul posibilitatea de a fi complet liber, fără mama, tata, soția, soțul, prietenii, amanta, amantul, copiii, vecina de la 2, șeful, taximetristul sau vânzătoarea de la Mega Image analizându-te continuu și judecându-te..

Și totuși hai, încearcă! Să zicem că ești doar tu și nimeni niciodată nu te-ar judeca, nu ți-ar impune propriile păreri și nu ar încerca să te influențeze în vreun fel..

NIMENI.

Cum ai fi? Cum ți-ai tunde părul? Unde ai sta? Cu ce te-ai îmbrăca? Ce ai mânca? Ce ai bea? Ce tatuaj ți-ai face? (hai, știu că ți-ai dorit întotdeauna..:)).. Ce mașină ai avea? Unde ți-ai bea cafeaua dimineața? Cum ți-ai petrece zilele?

Ce ai face? Dacă ai putea să faci orice pe lumea asta, ca în Alice în Țara Minunilor, absolut ORICE, în orice parte a pământului, ce ai face?

Cine ar fi lângă tine? Cine-ți face inima să explodeze de bucurie? Cu cine ți-ai bea cafeaua astăzi, tu, omule perfect, în ziua asta perfectă în care poți fi în sfârșit TU?

Închide ochii și imaginează-ți cum e să fii TU, cu tunsoara ta perfectă, cu hainele tale perfecte, cu tatuajul perfect. Simte cum ești TU perfect, exact în locul în care îți dorești să fii, singur sau cu cel/cea/cei pe care ți-i dorești aproape.

Simte cum e să fii TU – în cea mai liberă variantă, cea mai bună versiune a ta, oricât de SF și de neimaginat ar fi.

Poți să simți asta?

Poți?

Ok.

Acum du-te și FII!

Please follow and like us: