Posted by Săptămâna asta am organizat un referendum. Deja. Locul desfășurării: în capul meu. Costuri: relativ reduse. Durata: am votat extinderea pe două ore, nu una, cum era prevăzut inițial. Am făcut un amendament și la prezență (am votat-o obligatorie). Recunosc, am fost tentată să introduc pe șestache o prevedere privind mâncatul obligatoriu a două ciocolate cu alune pe zi, dar conștiința m-a oprit la timp.
Pe scurt, organizarea a fost impecabilă.
Tema referendumului din capul meu a fost: “Ești de acord să te lași târât în psihoza referendumului din 6-7 oct.?” Variante de răspuns: “DA” sau “NU”.
Inițial nu am vrut să scriu nimic despre subiectul fantasticului referendum, dar am primit multe mesaje și deja nivelul psihozei colective a ajuns la un maxim istoric, așa că mă gândesc că poate e cazul să ne mai calmăm. Xanax, diazepam, fiecare ce are la îndemână. Ceaiul de tei nu face față.
Să fim clari, eu nu-mi exprim aici nicio poziție nici față de decizia de organizare, nici față de necesitatea organizării, nici față de cine îl organizează, nici față de ce e “mișto” sau “nasol” de votat. De fapt am o părere, dar mi se pare că cel puțin cei care citesc articolele mele au suficient creier să aibă o părere și de asemenea, fiind profund recunoscătoare celor care-și țin părerea pentru ei, mi se pare o dovadă de respect să fac același lucru.
Ceea ce vreau este să fac o scurtă analiză a emoțiilor dezlănțuite de acest eveniment socio-politico-economico-familial planetar dintr-o perspectivă mai… spirituală.
Hai să analizăm un pic așadar nivelul de spiritualitate APLICATĂ pe plaiurile mirotice. Că da, pe vârf de munte, în altar sau pe canapea în lotus tot omul este megaspiritual, unde te uiți numai maeștri, guri, păstori luminați și alte specii similare la care tot omu’ de rând se uită ca la dumnezei întrupați.
Dar cum stăm preaiubiților cu implementarea? Că la teorie facebooku’ ne e martor că debordăm..
Așadar, pe scurt, avem (ca de obicei) două tabere (separarea este primul semn de spiritualitate marcantă). Am putea încheia cu asta, dar hai totuși să continuăm..
Care este oare numitorul comun al celor două tabere?
Da!! Ați ghicit!
SPUMELE. În traducere liberă, FRICA!
Păi bine măi băieți, cum era cu materializarea? Ăia de faceți voi seminarii și conferințe și vă lăudați că vindecați oamenii la foc continuu. Păi care e scopul pentru care oamenii vor să fie vindecați în primul rând? Scopul final este materializarea unui viitor ok, nu? Că și Buddha s-a iluminat că i s-a luat de suferință..
Buuun.. Păi și ce am învățat noi la gradul 420 că atrage frica? Daaa, răspuns corect: inevitabil materializarea obiectului fricii. La momentul de față mentalul colectiv este atât de alimentat cu frică și agresivitate (ceea ce scoate la suprafață toate fricile și toată agresivitatea din fiecare) încât nivelul ăsta de presiune e comparabil cu ziua de după tragedia din Colectiv. Eu cel puțin așa simt când mă conectez chiar și 1% la subiectul referendumului.
Fiecare are o părere, fiecare va face exact ce va simți, dar cum ar fi oare dacă vom face ce simțim fără să ne lăsăm târâți în psihoza generală? Deja mă doare mâna de cât unfollow dau pe facebook, să nu mă mai stropească spumele cuiva. Indiferent de tabără sau de argumente. Nu mai vreau spume.
Inițial am fost tentată să fiu absorbită de părerile unuia sau ale altuia, în ideea că unii sunt oameni pe care îi apreciez și de obicei avem păreri comune. Ulterior, am stat și am început să caut cu lupa spiritualitatea aplicată a psihozei.
Chiar nimeni nu observă că reacționăm ca o haită în derivă imediat ce din exterior ni se aruncă un os? A fost dezbinarea cu protestele împotriva sistemului (still loading, că nu s-a terminat), acum e dezbinarea cu referendumul. Nu observați că nu osul contează? Osul poate fi oricare, singura reacție a unei societăți sănătoase e să nu alimenteze frica. Singura șansă e să nu alimentăm frica.
Crezi că homosexualii o să-ți fure copiii? Ai dreptate. Crezi că România se va transforma în Sodoma și Gomora? Ai dreptate. Crezi că nu mai scapi de Dragnea neam? Ai dreptate. Crezi că România nu mai are nicio șansă? Ai dreptate.
Ce crezi creezi. Simplu. De ce? De la spume!! Pentru că ceea ce tu crezi este alimentat fie de frică, fie de ură. Multă ură împotriva celui de lângă tine. Îți canalizezi energia spumoasă, sau poate chiar spumantă, în alimentarea întunericului.
Totuși.. există un totuși.
Liniile temporale. În orice moment avem în fața noastră o infinitate de viitoruri pe care fiecare, la nivel individual, le poate materializa, în funcție de gradul de evoluție spirituală. Gradul de evoluție spirituală este dat de capacitatea individului de a-și conștientiza întunericul (frica este baza), de a-l integra și de a-l alchimiza în lumină. Capacitatea de alchimizare a întunericului în lumină este invers proporțională cu spumele.
Nu știu voi ce alegeți, dar eu aleg linia temporală în care homosexualii n-or să ne fure copiii, cel puțin nu pe al meu. Aleg linia temporală în care România nu va fi nici Sodoma, nici Gomora. Nici nu-mi bat capul cu Dragnea. Și mai cred că avem o șansă (probabil nu toți, dar măcar unii, de preferat cât mai mulți).
Uite-așa. Detașare. Mutarea atenției. E oricum vremea murăturilor.
Vă recomand să citiți Vadim Zeland, poate reușim să înțelegem și noi cum alimentăm cu energie orice pendul care aruncă un os. Fie că susținem până la spume, fie că ne împotrivim până la spume, pentru cei care aruncă osul este un mare câștig (polarizarea e absolut irelevantă).
În concluzie, mai ușor cu spumele Spumele sunt energie.
În plus, ne deshidratăm aiurea..
