Posted by De data aceasta tema aleasă este una profundă, inspirată din realitatea 4,99D, pe fondul schimbării paradigmei, al curățărilor masive din ultima perioadă și al transformărilor ce au loc la nivel planetar dar mai ales în ființa noastră.
Ați ghicit, este vorba despre păduchi.
Am aflat cu smerenie acum câteva ore că sunt suspectă de a avea păduchi. Vin tot din neam, în sens invers genealogic, ceea ce mă face să cred că are loc o ușoară inversare karmică a plăților pe neam. Estimez că în acest moment mă aflu la plăți aferente celei de-a 14.573-a generații, mai am ceva până la 144.000. Stați liniștiți, observ că nu ratez nimic..
Așadar, multe lucruri poți descrie în cuvinte, dar momentul când afli că se poate să ai păduchi este unic. Doar cine a trecut prin asta poate înțelege tumultul sufletesc, analizele interioare profunde și aspectele karmice subtile ale unui astfel de eveniment major în viața fiecărui om, atunci când atinge ceea ce evident este ultima treaptă de evoluție spirituală.
Evident, întrebarea de bază este: ce anume din mine a rezonat cu păduchele? Ce vrea viața să-mi arate? Să aibă legătură cu modul metaforic al Universului de a-mi arăta nivelul spiritual atins? Sau poate trebuie să învăț acceptarea păduchelui ca parte a TOT-ului din care toți suntem creați.. Dificil de spus cu certitudine.
Stările emoționale prin care treci într-un astfel de moment sunt multiple, dată fiind confruntarea cu cele mai profunde răni ale umanității: frica de moarte (spiritual vorbind, simt deja vechiul meu eu cum își dă ultima suflare înecat în Paranix – șamponul special care înlocuiește tradiționalul gaz lampant cu care ne dădeau strămoșii noștri; clătiți din abundență), rușine (scena clasică în care șoptit îți expui problema la farmacie și se naște o dezbatere urlată între toate farmacistele și eventual și câțiva trecători, întotdeauna printre ei aflându-se parteneri de afaceri, clienți importanți sau administratorul blocului), respingere (orice om normal cu păr în cap va menține o distanță considerabilă) și evident, rana de bază a umanității, separarea (șuviță cu șuviță, pentru identificarea și izolarea intrușilor).
Criza existențială atinge cote cu adevărat alarmante atunci când realizezi că ai de ales între podoaba capilară și uciderea unei ființe. Cum să alegi? Am luat în calcul să mă rog pentru fiecare dintre păduchi, le-am trimis iubire necondiționată, cu singura condiție să își găsească resurse interioare să se desprindă de atașamentele nesănătoase pe care le-au dezvoltat față de mine, în calitate de gazdă. Am încercat cu flacăra violet, dar pe blond nu prinde tocmai bine..
L-am chemat pe Mihail să-mi taie stringurile cu sabia lui de Lumină Necreată, permițându-le astfel să meargă pe calea lor păduchioasă, totul pentru binele suprem al tuturor scalpurilor implicate. Nu s-a băgat, că are păr lung.
Încet încet am început să conștientizez adevărata lecție: fericirea păduchilor nu e responsabilitatea mea, ceea ce la prima vedere părea iubire de fapt este doar un atașament nesănătos al lor pe relație cu mine, și în calitate de ființă suverană trebuie să-mi manifest puterea interioară și să mă aleg pe mine.
Așa că am ales șamponul.
Abia atunci am descoperit că de fapt nu aveam păduchi, totul fusese (ca de obicei! devine deja clișeu..) o iluzie. (Nu și în cazul altor membri ai familiei, dar e karma lor, nu mă bag să o preiau și p-aia din viitor).
Așa că vă invit să închidem ochii, să ne relaxăm, să ne focusăm pe fiecare inspirație (cu grijă să nu ingerăm obiectul atașamentului emoțional), apoi pe fiecare expirație (dacă deja am ingerat, eliberăm..), ne detașăm treptat de orice subiect emoțional și dăm cu multă iubire. Și șampon..
Gardianul Noului Pământ, păduchele, și-a îndeplinit misiunea.
Sunt în 5D.
