What if?

Singurul păcat pe lumea asta este să omori iubirea din tine. Hrănirea fricilor, a urii, a răzbunării, a invidiei omoară încet încet iubirea din noi.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc acum, despre iubirea la nivel absolut, ci despre iubire în sensul ei pământean, manifestată (mai mult, mai puțin sau chiar deloc) în relațiile pe care le avem.

Nu știu cât de multe relații sunt bazate pe acea iubire necondiționată despre care toți știm să vorbim atât de frumos.. Nu spun că n-or fi și relații bazate pe iubire necondiționată, dar cu siguranță sunt extrem de puține. Deocamdată suntem la școala descoperirii de sine, suntem în probe.

În viața asta dacă e ceva cu care nu cred că aș fi putut să trăiesc, acela este regretul. Iar cel mai greu de dus regret nu este acela de a fi făcut ceva ce simțeai, chiar cu riscul de a scandaliza societatea, familia, rudele și prietenii, ci regretul de a nu fi făcut ceea ce simțeai, din frica de a nu scandaliza societatea, familia, rudele și prietenii..

Lumea noastră e atât de plină de oameni care își anihilează puțin câte puțin sufletele în relații mizerabile, de compromis, monotone în cel mai fericit caz, moarte de mult și intrate în putrefacție, dar de care se țin cu dinții din diverse frici: de singurătate, de ce zice lumea, din frică de sărăcie (dependență materială), din frica falsă de a nu suferi copiii (de fapt mascare a neputinței lor de asumare, din fricile enumerate mai sus).

În viața asta întâlnim oameni și ne conectăm sufletește (în măsura în care ne dăm voie) cu câteva persoane care ne ies în cale. Nu multe. Câteodată , cine știe, poate doar una. De foarte multe ori, de cele mai multe ori, ne apar în viață oameni cu care simțim o conexiune profundă, dar în momente extrem de “greșite”.

Nu cred că există vreun om pe care viața să nu-l fi pus la un moment dat (și poate nu o dată) în poziția de a alege. A alege între ce simte și ce gândește. Între simțire și rațiune. Și atunci alegem.

Între simțire și rațiune, oare care este mai predispusă la eroare?

Ce este simțirea? Vocea sufletului. Ceva ce vine din tine, care șoptește, câteodată chiar urlă care e calea.

Ce este rațiunea? Ceva învățat, indus din afară, preluat mecanic. Este “ce e bine”, “ce e corect”, “ce vor ceilalți să faci”.

Dacă citești aceste rânduri, poate ai avut odată demult, sau poate de curând, acel punct de cotitură, o răscruce în care a trebuit să alegi.

Ce ai ales?

Cunosc atât de mulți oameni care trăiesc în trecut, cu regretul etern că odată demult, sau poate de curând, au avut o șansă, le-a apărut un om în cale, care le-a dat toată viața peste cap și i-a făcut să se îndoiască fie și pentru o secundă de “ceea ce este bine”.

Și au avut de făcut o alegere. Să riște, să se arunce în gol în speranța că aripile vor crește pe parcurs, sau să stea pe loc, înghețați în zona lor de fals confort, plină până la refuz de principii induse, preluate, moștenite.

Majoritatea aleg confortul călduț, chiar dacă plin de mâzgă. Și își petrec tot restul vieții cu obsesiva întrebare “what if..?”. Își petrec tot restul vieții în păcat. Păcatul de a fi ucis iubirea din ei. Păcatul de a nu fi trăit ceea ce sufletul lor își dorea.

Fă ce simți, chiar dacă pare “greșit”. Alege o relație în care simți iubire, chiar dacă poate nu veți trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Poate vei suferi. Poate vei fi trădat. Poate vei fi rănit. Dar sigur vei ieși din ea transformat într-o versiune mai bună a ta.

Nu alege să-ți petreci viața cu regretul că odată demult, sau poate chiar de curând, ai avut șansa colosală de a iubi pe cineva și ai lăsat-o să treacă pe lângă tine, din frică.. Pentru că asta îți va eroda fiecare celulă din tine până la sfârșitul vieții.

Iar șansele acestea sunt rare, poate doar o dată-n viață..

Nu-ți transforma viața în “what if”-uri. Trăiește-o. Pentru că indiferent câte cărți citești, câți maeștri spirituali frecventezi, câte inițieri ai, singura cale către evoluția ta ca om și către creșterea ta spirituală este trăirea vieții.

Ce alegi?

Please follow and like us: