De data aceasta tema aleasă este delicată, foarte delicată. Dar, chiar dacă sunt convinsă că va răscoli multe suflete, îndrăzniți și citiți, pentru că nu este scris cu judecată, sper ca nimeni să nu simtă asta, ci cu dorința de vindecare și cu speranța de schimbare.

Avortul..

Noi toți cei ce citim aceste rânduri suntem cei norocoși, aleși și îngăduiți. Aleși nu de Dumnezeu, ci de mamele noastre. Aleator, la zar, un fel de ruletă rusească. Știu, nu este, și totuși așa pare..

Printre noi se află, nevăzuți, sute de mii de frați și surori ale noastre care nu au avut acest noroc. Norocul de a fi lăsați de mamele lor, de mamele noastre, să trăiască.

Printre noi se află, nevăzuți, probabil zeci de mii de copii ai noștri, pentru că pe lângă crimele făcute, părinții noștri din păcate ne-au transmis o moștenire și mai grea: trecerea cu vederea, minimalizarea și justificarea unei crime.

Trăim printre umbre de suflete care rătăcesc dincolo de ceea ce ochii noștri fizici pot vedea, printre noi, câteodată chiar alături noi.

Personal cred că blocarea emoțională a generației părinților noștri, povară preluată ulterior și de noi, își are cauza în mare parte în această schilodire a sufletului care se numește avort.

Se aplică atât la bărbați cât și la femei, însă primele schilodite sufletește sunt femeile, tocmai cele care dau naștere, care formează la rândul lor în mai mare măsură generațiile următoare.

Nimeni nu acuză pe nimeni și o voi tot repeta, dar este necesară ACUM conștientizarea faptului că AVORTUL ESTE CRIMĂ.

Făcând un avort, omorându-și propriul copil, ce femeie poate să rămână cu sufletul întreg? Vinovăția este atât de mare încât intervine mecanismul de apărare care împietrește, anihilează orice emoție. Pentru a supraviețui mai departe cu această imensă vinovăție, pentru a evita durerea sfâșietoare, mama își blochează orice emoție.

În orice familie, o crimă nu poate avea ca urmare decât distrugerea, pentru că blocajul emoțional și vinovăția părinților (în special a mamei, deși tatăl este egal responsabil) se va răsfrânge ca un blestem mut asupra relației dintre ei și asupra copiilor născuți. Toți vor purta povara sângelui care a curs.

Am întâlnit femei atât de împietrite de durerea lor încât considerau că este un lucru normal, se întâmplă asta e, “îl dai afară”. Am întâlnit femei care se lăudau cu numărul de avorturi pe care le-au făcut. Am întâlnit femei care plecau la vreo petrecere imediat după. Fără să clipească. Atât de împietrite erau în durerea lor.

Am întâlnit teorii diverse, cum că nu e copil decât când începe să-i bată inima, sau când i se formează sistemul nervos, și că înainte e ok să-l “dai afară”, că în primele x săptămâni nici nu se pune..

Oameni buni, atât timp cât prima celulă microscopică s-a format, ESTE UN OM – și dacă nimeni nu îl omoară el se naște.

Suntem în plin proces de trezire, de redescoperire a omului din noi, oare nu ar fi momentul să începem să respectăm însăși VIAȚA? Cum să continuăm să considerăm că e ok să ne omorâm copiii?

Nu există degradare mai mare a femeii decât slozinca “e corpul meu, fac ce vreau cu el”.

NU! Nu e corpul tău, este vorba despre o altă ființă care are același drept la viață ca și tine, poate chiar mai mult, pentru că acea ființă nu a omorât pe nimeni.

Sau “decât să-l fac să se chinuie mai bine-l omor” – cine ești tu să stabilești destinul unui om, să presupui tu care e planul vieții acelui om? Cine ești tu inclusiv să îi negi șansa suferinței? (cine are cât de cât o cultură spirituală înțelege foarte bine)

Sau “nu e momentul”, “nu sunt pregătită să fiu mamă” – oare deciziile astea nu ar fi trebuit luate cu ceva timp în urmă? Când deja ai în tine o altă ființă vie, nu se pune problema deciziei. E prea târziu! Se pune problema ASUMĂRII RESPONSABILITĂȚII, pentru că deja EȘTI mamă.

Sunt atâtea mame care și-au luat de mână fetele, chiar dacă ele nu voiau, și le-au mutilat sufletește forțându-le sau sfătuindu-le să-și omoare copiii. Pentru că nu-i așa, nu puteau ridica ochii din pământ de rușine în fața vecinilor.. Oare sufletul copilului tău și al nepotului tău cântăresc mai puțin decât vorbele unora sau ale altora?

Scriu toate acestea nu ca judecată pentru ce a fost, ci ca semnal de alarmă pentru schimbarea unei mentalități abominabile. Este momentul ca femeia să-și conștientizeze adevărata esență. Să-și redescopere puterea interioară și să-și descătușeze emoțiile și sentimentele, prinse inclusiv în lanțurile acestei mentalități distructive.

Nu sunt un om religios în accepțiunea uzuală a termenului, dar sunt un om cu credință. Sunt multe sisteme de cunoaștere în lumea asta, am încercat să le cunosc pe multe dintre ele, însă eu personal am ajuns la concluzia că forța cea mai mare aici, pe acest pământ, o are ortodoxia.

Repet, nu are legătură cu mizerabila organizație care este Biserica Ortodoxă Română (mă refer aici la instituție, căci pentru mine asta nu este biserică) și forma în care mai mult politic tot adevărul biblic a fost schimonosit.

Fiind un pol de putere atât de important atât de mult timp, ar fi putut să aline durerea acestor mame, ar fi putut să facă programe de ajutorare, de educare, de consiliere. Dar instituția despre care vorbesc are alte treburi.

În sistemul ortodox, în care suntem inițiați majoritatea dintre noi prin botez, există ritualuri de curățare a păcatelor (aici e discuție lungă, noțiunea de păcat nu are sensul primitiv din dogme), formă de curățare energetică și ridicare a vibrației, prin taina spovedaniei și cea a împărtășaniei.

Biserica ortodoxă în general se face că plouă în ceea ce privește avortul. Mamele teoretic se pot curăța, însă dacă pornim de la sensul primar al cuvântului “păcat” în aramaică – “greșeală împotriva ta”, putem să ne întrebăm oare câte femei, chiar spovedite și împărtășite, se pot cu adevărat vreodată ierta?

Ce este cu adevărat incredibil este opinia formidabilei BOR cum că sufletele copiilor avortați ajung indubitabil în “iad”, fără nicio posibilitate de salvare, pentru că au fost omorâte înainte de botez.

Și mă întreb și eu, ca mireană păcătoasă ce sunt, ăsta este Dumnezeul propovăduit de voi? Ăsta este Dumnezeul a toate iertător (minus copiii avortați), a toate iubitor (minus copiii avortați), care iubește păcătosul (minus copiii avortați, care în principiu nici nu au apucat să păcătuiască), dar urăște păcatul? Deci oarecum Dumnezeul minților voastre primitive are ceva personal cu un suflet care nu pare a avea, cel puțin viața asta, nicio vină? Stai că am uitat, oricum e doar viața asta, nu?

Din fericire, în țara aceasta binecuvântată, chiar și prin suferința ei, există preoți adevărați, care au mutat munți singuri. De fapt nu singuri. Ei și credința lor. Am avut șansa să cunosc câțiva. Toți, neagreați de BOR. În momente în care contestam prin toți porii religia ortodoxă, ei m-au luminat și cu ajutorul lor am înțeles puterea ORTODOXIEI ADEVĂRATE, puterea conectării la Hristos, la Maica Domnului, la îngeri și arhangheli, la sfinți.. (nu mă refer aici la târât în genunchi și pupat moaște, ca să ne înțelegem..)

Și așa am aflat că printr-o revelație Fecioara Maria a comunicat Sfântului Gherasim de la Iordan un ritual prin care se pot ridica la Lumină sufletele copiilor avortați, cu ajutorul ortodoxiei. Urmarea avortului este prezența energiei morții în câmpurile mamei și stringul dintre ea și copilul nenăscut, omorât, poate fi vindecat și astfel sufletul eliberat printr-un ritual pe care numai mama poate să îl facă.

Nu îl voi scrie aici, dar le rog pe toate femeile care rezonează cu ceea ce scriu eu aici să îmi trimită un mesaj și le voi trimite imediat ritualul complet. Este foarte simplu ca acțiune, poate nu atât de simplu ca încărcătură emoțională, dar este necesar.

În articolul anterior vorbeam despre mama mea și despre minunea transformării ei. Transformarea ei s-a desăvârșit după ce a făcut acest ritual. Și nu este singura. Cunosc multe cazuri și am auzit de și mai multe femei a căror viață s-a transformat complet după ce au curățat energetic trauma asta și au eliberat sufletele copiilor lor.

Se spune că după ce se face acest ritual sufletele copiilor avortați se transformă din călăi ai mamei în îngeri păzitori ai ei.

Dragele mele, din suflet vă spun: faceți ce trebuie făcut, i-ați omorât cândva, nu-i condamnați în continuare și nu vă mai condamnați pe voi. Ați făcut ce ați putut, ați suferit destul, iar acum aveți (eu cred cu tărie acest lucru pentru că am văzut miracolul cu ochii mei) șansa de a îndrepta, de a repara și a vă ierta.

Prin asta vă vindecați voi și vă vindecați copiii (toți!), împreună cu toate generațiile care vor veni.

Știu că articolul acesta este mult diferit de ceea ce scriu de obicei și foarte apropiat de dogmă, pe care am evitat-o, dar nu are legătură cu dogma. Este despre curățare energetică, atât de necesară. Și este despre credință adevărată, aceea care mută munții din loc.

Cred într-un Dumnezeu drept, a toate iertător și iubitor, și în om, ca manifestare a Sa. Dar mai cred și în efortul nostru, al fiecăruia în parte, de a ne vindeca, a ne ridica frecvența și a evolua către cine suntem de fapt.

Atunci când noi femeile ne vom vindeca și vom conștientiza ce înseamnă cu adevărat avortul, atunci când ne vom curăța și ne vom ierta pentru ceea ce a fost, pentru că Dumnezeul din noi ne iartă, problema principală este iertarea de sine, vom putea să ne exprimăm esența energiei feminine: prin iubire și iertare ne vom îndeplini rolul primordial – acela de a NAȘTE. Femeia este VIAȚĂ, nu moarte.

Noi, femeile, suntem cele care naștem generația următoare, Haideți să fie o generație sănătoasă, vindecată, curată. Copiii noștri să fie OAMENI și nimeni niciodată să nu treacă cu vederea o crimă, nimeni niciodată să nu mai considere că are drept de viață și de moarte asupra unui copilaș.

E în puterea noastră și e datoria noastră..

Poate ceea ce am scris te-a durut, dar durerea aceea este în tine zi de zi, ceas de ceas, rândurile astea doar au scos-o la suprafață..

Alege să cureți ce este de curățat, să ierți din suflet ce este de iertat, să vindeci această durere, să faci ceea ce trebuie. Poți face asta ACUM, doar alege să vindeci călăul din tine și să redevii o ființă vie.

Dă-ți voie să auzi în sfârșit micul strigăt mut din inima ta..

P.S. “Strigătul mut” (The Silent Scream) este un documentar în care este arătat un avort în derulare și de asemenea este numele unei întregi campanii împotriva avorturilor (se găsește pe youtube). Numele mi se pare de departe cel mai potrivit, de aceea l-am preluat.

Foto: Icoană pictată de Serghei Osipov, Samara, Rusia – el a aflat că mama sa a vrut inițial să îl avorteze și apoi s-a răzgândit. În timpul pictării icoanei a trecut printr-o depresie severă, iar când a terminat de pictat icoana s-a vindecat. În icoană, Iisus și Fecioara Maria țin în brațe și plâng un copil avortat.

 

 

 

 

 

 

Advertisements

61 thoughts on “Acel mic strigăt mut..

  1. Buna …. Pun aceste puncte nu pentru că salut cu regret ci pentru că și eu …. Și eu am nevoie de acel ritual de vindecare , de iertare . Cu ajutorul cursurilor reiki si a sfaturilor primite acolo am inceput sa mai curat , să mai vindec dar niciodată nu cred că va fi suficient să mă iert , sa eliberez acel suflet ….acele suflete ….. Mi-e greu , mă doare ,mi-e rușine de mine și în fața lui Dumnezeu …. Nu exista iertare cred , nu o sa pot vreodată să mă iert , pot doar să-mi accept pedeapsa . Mereu când în viața îmi merge rău știu că merit ce mi se întâmplă și știu din ce cauza. Chiar daca anii au trecut , parca a fost ieri… Și la 80 ani , daca voi mai fi printre oameni , probabil la fel voi simți . Când în inima și în suflet a aparut dorința de a avea un copil am plâns fara oprire condamnandu-ma că plâng degeaba că un idiot de om , că o ipocrita că n-am găsit puterea in mine atunci când Dumnezeu a zis “uite , o nouă viață pentru tine ” …. Offf , ce doare și acum …. și sunt așa multe de spus…. Când timpul îți permite te rog să-mi trimiți. . Nu pentru mine , eu mi-am acceptat soarta , ci pentru ce pot sa fac pentru acele suflete . Cu căldura , Mihaela .

    Like

  2. Sunt de acord că avortul e o crimă. Dar nu am căderea să judec pe nimeni care a ales să facă acest pas.

    Și evident, ca să fie cât mai puține avorturi ar trebui să se facă educație sexuală, da, de la școala primară. Avem cel mai mare număr de mame minore din Europa!

    Liked by 1 person

  3. Mulțumesc! Sunt un suflet feminin.. am fost casatorita dar nu am nascut copii si nici nu am avortat… poate pare ciudat, nu am fost niciodată la un ginecolog, nu m. a interesat.. poate un pudism instinctual.. nu stiu… dar.. am un copil… adoptat.. o minune de suflet… Si cu asta am spus totul despre.. copiii.. minuni nenascute… Credinta e una.. biserica alta.. simt asta cu tristete, de multi ani.. ai perfecta dreptate… Am simtit nevoia sa. ti multumesc… pentru ca iubesc sufletul.. ca esenta de frumos… învelit insa in prea mult cerebral… De multe ori, lasam sufletul sa fie covorul pe care calca imperial.. cerebralul… Am inceput sa te citesc.. si daa, rezonez cu tot ce spui… Multumesc sansei.. de a te citi.. si universului, ca existi.. ca sa ne scrii..

    numai bine Ina…

    Pe 29 sept. 2017 20:22, “CHAKRA RELAXATA” a scris:

    chakrarelaxata posted: “De data aceasta tema aleasă este delicată, foarte delicată. Dar, chiar dacă sunt convinsă că va răscoli multe suflete, îndrăzniți și citiți, pentru că nu este scris cu judecată, sper ca nimeni să nu simtă asta, ci cu dorința de vindecare și cu speranța de”

    Liked by 1 person

  4. Buna,

    Nu stiu cati cititori barbati ai, eu sunt unul din ei. De fapt nici nu ma intereseaza.

    Si eu am facut un avort impreuna cu prietena mea din facultate care intre timp mi-a devenit sotie si de care in scurt timp divortez. Mama mea mi-a zis ca facut avort pe vremea comunismului, in conditii oribile si in ascuns. Am simtit multa vreme vinovatie. Acum nu mai simt. Constat ca greselile parintilor le duc mai departe copiii.

    De aceea te rog spune-mi despre ce ritual vorbesti. Vreau sa tai acest fir negru, asa incat sa nu mai ajunga la cele doua fete ale mele.

    Te imbratisez, Ciprian

    Pe 29 septembrie 2017, 20:22, CHAKRA RELAXATA a scris:

    > chakrarelaxata posted: “De data aceasta tema aleasă este delicată, foarte > delicată. Dar, chiar dacă sunt convinsă că va răscoli multe suflete, > îndrăzniți și citiți, pentru că nu este scris cu judecată, sper ca nimeni > să nu simtă asta, ci cu dorința de vindecare și cu speranța de” >

    Liked by 1 person

  5. Eu o sa ies putin din tiparul celor care au comentat. Inteleg articolul si consider ca pentru cei cu povara in suflet acest articol poate fi o mana cereasca. Si cu toate acestea, as dori sa semnalez ca in FIV, pentru fiecare suflet nou nascut sunt omorate multe(de ordinul sutelor) alte suflete(asta ca sa pastrez terminologia din articol).

    Daca ai bunavointa, mi-ar placea sa extinzi analiza(printr-un update sau un comentariu) si asupra acestor cazuri.

    Like

  6. lenusdorobantu@yahoo.com. Că nu mai am cuvinte. Atât de tare m-au emoționat rândurile așternute in fata ochilor mei, că răsuflarea mi s-a oprit, imaginea cabinetului și poziția doctoriței au apărut pe ecranul minții, strigătul meu: nu vreau .. nu vreau.. va rooog… Copilul meeeeu…. lacrimile care mi se prelingeau atunci în ureche , mi se preling acum pe obraji și simt că nu m-am.iertat niciodată și nu știu dacă o po face vreodată.
    Am.pierdut prima sarcină și nu m-am impacat niciodată cu asta. Mulțumesc.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s