A șaisprezecea carte din tarot

Iaca de ceva vreme încoace am și eu un vis. M-am gândit să vi-l povestesc..

În prima parte, că e un vis complex, se făcea că întregul sistem în care trăim se prăbușea.

TOT.

Întreg sistemul în care trăim în acest moment e atât de falimentar, încât mă uit în jur și mă întreb cum de mai rezistă. Ce îl mai ține. Cine îl mai ține. Da, știu, sunt câte unii care s-au chinuit ceva la construcția asta hidoasă, mizerabilă în care suntem prinși.

Deocamdată.

Întâmplător sau nu, am avut șansa în viața asta să știu ce înseamnă lumea oamenilor simpli, chiar săraci, dar și lumea oamenilor “de succes”, la “elite”, atât din punct de vedere financiar, mediul de afaceri, cât și politic.

Trăim într-un sistem ținut în viață de zeci de ani în mod artificial. El singur n-ar fi rezistat dacă interesele câtorva nu ar fi fost atât de mari încât fac orice să îl mențină. Dar din ce în ce mai mult mi-e clar că nu se mai poate. Oamenii au început să se trezească, au început să-și recunoască valoarea umană, pierdută atât de mult timp.

Un sistem economic al cărui etalon a dispărut de mult, bazat pe camătă și speculații, împletit mizerabil cu un mediu politic de toată jena format din marionete ale cămătarilor. Un politic care a intrat de ceva vreme în criză și se chinuie nădușind să strângă cât mai mult lațurile, dispus să reglementeze în mod “democratic” tot, chiar și cele mai intime aspecte ale vieții oamenilor, în numele unui “bine colectiv” inventat pe genunchi, la ceas de seară.

Nu sunt neapărat genul teoriei conspirației, dar să crezi că economia mondială este liberă, reglementată de sfântul raport cerere – ofertă e o glumă proastă. Să crezi că deciziile care se iau la nivel mondial (sau național, sau regional, etc.) sunt niște ingenue reacții de protejare a cetățenilor reflectă cel puțin un retard mintal, dacă nu chiar boală psihică.

Personal, recunosc cu mâna pe inimă: momentul 11 septembrie 2001 e de departe una dintre cele mai mari capodopere regizorale ale secolului 21, deși am o presimțire că ce va urma va fi și mai și, dar de data asta surprinzător inclusiv pentru regizorii și scenariștii din 2001.

Momentul 11 septembrie a permis legiferarea a ORICE în numele unui singur scop abstract: “combaterea și prevenirea terorismului”. Aceiași teroriști pe care noi românii încă din 1989 îi cunoșteam bine în invizibilitatea lor.. Ca întotdeauna, vizionari..

Regulile sunt simple în economie: pentru a avea succes în vânzarea unui produs/serviciu mai întâi trebuie să identifici sau, dacă nu există, să creezi nevoia oamenilor pentru acel produs/serviciu. E foarte simplu.

Oamenii erau ok (mă rog, cât de cât..). Dar brusc au început să aibă nevoie de securitate. Și în numele acestei securități iluzorii, întreținute periodic de diverse atentate ale invizibililor teroriști imposibil de interceptat de serviciile secrete cu bugete astronomice, sunt dispuși să renunțe la multe, inclusiv la libertatea lor.. Tot în numele aceleiași securități iluzorii, evident că este absolut necesar să fii localizat la orice oră din zi și din noapte, să fie puricată orice tranzacție bancară, să fii amprentat când îți faci pașaportul, să fii amprentat când intri în anumite țări, să fii controlat până la sânge, sau chiar la sânge.

Am avut la dispoziție mii de ani, acum mai avem puțin. Chiar foarte puțin. Și pentru că schimbarea este clar imposibilă, singura șansă este resetarea. Probabil prietenii noștri atlanți ar avea câte ceva să ne povestească la un pahar.

Și astfel, m-am apucat să visez..

Visez la momentul în care noi toți vom fi nu români, englezi, francezi, ci oameni. Visez la momentul în care voi putea să merg pe toată această minunată planetă pentru simplul motiv că sunt ACASĂ, și în general nu am nevoie de viză să trec din dormitor în sufragerie.

Visez la momentul în care nu voi fi identificată  printr-un cod, fie el și numeric personal. Eu nu am nevoie de el. Ei au.

Visez la momentul în care omul se va reconcilia cu natura și va regăsi acolo soluția pentru eventuale dezechilibre energetice care pot cauza boli, iar atunci când o boală va apărea, dezechilibrul energetic va fi recunoscut și omul va fi ajutat să se reconecteze cu el și să conștientizeze ce anume i-a perturbat echilibrul, și așa se va vindeca, nu prin pilule, seruri sau tablete.

Visez la momentul în care voi putea decide dacă să-mi vaccinez copilul sau nu pe baza a ceea ce simt eu ca mamă, nu că “trebuie”. Și un eventual vaccin se va compune doar din substanțe naturale, nu creații de laborator ale unor indivizi nevrotici.

Visez la momentul la care copiii vor alerga desculți prin iarbă și se vor așeza pâlcuri în jurul celor mari, cu experiență în anumite domenii care îi interesează pe ei, și vor asculta fascinați cum li se povestește despre natură, despre planete, despre izvoare, despre artă, despre corpul uman, despre frecvențe, despre energii, despre chakre (relaxate:)), despre Dumnezeu, despre yin și despre yang, despre kundalini, și ei vor învăța cunoașterea adevărată, vor învăța arta de a fi om în toată complexitatea, nu despre logaritmi, integrale și ecuații de gradul ț.

Visez la momentul la care orice copil va fi iubit pentru cine este el, nu pentru ce face, și va fi lăsat să își descopere darul lui, talentul lui, și va putea să-l împartă cu toți ceilalți în bucurie.

Visez la momentul la care etalonul întregii umanități va fi iubirea și fiecare va putea avea acces liber și nelimitat la toate resursele acestei minunate planete.

Visez la momentul la care fiecare va fi fericit exact cu cât are nevoie, iar nevoile de bază ale omului vor fi creșterea personală și sprijinirea celor din jur.

Visez la momentul la care atenția oamenilor se va îndrepta către interior și către descoperirea resurselor interioare fenomenale.

Visez la prăbușirea a tot ceea ce este acum: state, legi, politici, economii, sisteme financiare, monede, TOT. Toate acestea și-au dovedit deja inutilitatea, toate aceste construcții hidoase sunt de mult falimentare. E doar o agonie lentă, dar cu potențial serios de accelerare.

Mă uit în jur la sistemul economic (repet, întâmplător chiar am o idee). Nu are cum să mai reziste. E mort. O mare bulă umflată din care toți se chinuie să tragă ce pot.

Tot acest sistem dezumanizant (economic, politic, social) va trebui ras de pe suprafața pământului pentru ca OMUL să aibă o șansă. Și sunt sigură că va fi. Mai devreme sau mai târziu.

Și da, pentru asta e nevoie de creșterea nivelului de conștiință a fiecăruia dintre noi. Cine alege. Cine nu, sunt atâtea CNP-uri în Multiversul ăsta…

Și pentru ca visul meu să se împlinească mai e un singur pas:

SĂ NE TREZIM.

Please follow and like us: