A șaisprezecea carte din tarot

A șaisprezecea carte din tarot

Iaca de ceva vreme încoace am și eu un vis. M-am gândit să vi-l povestesc..

În prima parte, că e un vis complex, se făcea că întregul sistem în care trăim se prăbușea.

TOT.

Întreg sistemul în care trăim în acest moment e atât de falimentar, încât mă uit în jur și mă întreb cum de mai rezistă. Ce îl mai ține. Cine îl mai ține. Da, știu, sunt câte unii care s-au chinuit ceva la construcția asta hidoasă, mizerabilă în care suntem prinși.

Deocamdată.

Întâmplător sau nu, am avut șansa în viața asta să știu ce înseamnă lumea oamenilor simpli, chiar săraci, dar și lumea oamenilor “de succes”, la “elite”, atât din punct de vedere financiar, mediul de afaceri, cât și politic.

Trăim într-un sistem ținut în viață de zeci de ani în mod artificial. El singur n-ar fi rezistat dacă interesele câtorva nu ar fi fost atât de mari încât fac orice să îl mențină. Dar din ce în ce mai mult mi-e clar că nu se mai poate. Oamenii au început să se trezească, au început să-și recunoască valoarea umană, pierdută atât de mult timp.

Un sistem economic al cărui etalon a dispărut de mult, bazat pe camătă și speculații, împletit mizerabil cu un mediu politic de toată jena format din marionete ale cămătarilor. Un politic care a intrat de ceva vreme în criză și se chinuie nădușind să strângă cât mai mult lațurile, dispus să reglementeze în mod “democratic” tot, chiar și cele mai intime aspecte ale vieții oamenilor, în numele unui “bine colectiv” inventat pe genunchi, la ceas de seară.

Nu sunt neapărat genul teoriei conspirației, dar să crezi că economia mondială este liberă, reglementată de sfântul raport cerere – ofertă e o glumă proastă. Să crezi că deciziile care se iau la nivel mondial (sau național, sau regional, etc.) sunt niște ingenue reacții de protejare a cetățenilor reflectă cel puțin un retard mintal, dacă nu chiar boală psihică.

Personal, recunosc cu mâna pe inimă: momentul 11 septembrie 2001 e de departe una dintre cele mai mari capodopere regizorale ale secolului 21, deși am o presimțire că ce va urma va fi și mai și, dar de data asta surprinzător inclusiv pentru regizorii și scenariștii din 2001.

Momentul 11 septembrie a permis legiferarea a ORICE în numele unui singur scop abstract: “combaterea și prevenirea terorismului”. Aceiași teroriști pe care noi românii încă din 1989 îi cunoșteam bine în invizibilitatea lor.. Ca întotdeauna, vizionari..

Regulile sunt simple în economie: pentru a avea succes în vânzarea unui produs/serviciu mai întâi trebuie să identifici sau, dacă nu există, să creezi nevoia oamenilor pentru acel produs/serviciu. E foarte simplu.

Oamenii erau ok (mă rog, cât de cât..). Dar brusc au început să aibă nevoie de securitate. Și în numele acestei securități iluzorii, întreținute periodic de diverse atentate ale invizibililor teroriști imposibil de interceptat de serviciile secrete cu bugete astronomice, sunt dispuși să renunțe la multe, inclusiv la libertatea lor.. Tot în numele aceleiași securități iluzorii, evident că este absolut necesar să fii localizat la orice oră din zi și din noapte, să fie puricată orice tranzacție bancară, să fii amprentat când îți faci pașaportul, să fii amprentat când intri în anumite țări, să fii controlat până la sânge, sau chiar la sânge.

Am avut la dispoziție mii de ani, acum mai avem puțin. Chiar foarte puțin. Și pentru că schimbarea este clar imposibilă, singura șansă este resetarea. Probabil prietenii noștri atlanți ar avea câte ceva să ne povestească la un pahar.

Și astfel, m-am apucat să visez..

Visez la momentul în care noi toți vom fi nu români, englezi, francezi, ci oameni. Visez la momentul în care voi putea să merg pe toată această minunată planetă pentru simplul motiv că sunt ACASĂ, și în general nu am nevoie de viză să trec din dormitor în sufragerie.

Visez la momentul în care nu voi fi identificată  printr-un cod, fie el și numeric personal. Eu nu am nevoie de el. Ei au.

Visez la momentul în care omul se va reconcilia cu natura și va regăsi acolo soluția pentru eventuale dezechilibre energetice care pot cauza boli, iar atunci când o boală va apărea, dezechilibrul energetic va fi recunoscut și omul va fi ajutat să se reconecteze cu el și să conștientizeze ce anume i-a perturbat echilibrul, și așa se va vindeca, nu prin pilule, seruri sau tablete.

Visez la momentul în care voi putea decide dacă să-mi vaccinez copilul sau nu pe baza a ceea ce simt eu ca mamă, nu că “trebuie”. Și un eventual vaccin se va compune doar din substanțe naturale, nu creații de laborator ale unor indivizi nevrotici.

Visez la momentul la care copiii vor alerga desculți prin iarbă și se vor așeza pâlcuri în jurul celor mari, cu experiență în anumite domenii care îi interesează pe ei, și vor asculta fascinați cum li se povestește despre natură, despre planete, despre izvoare, despre artă, despre corpul uman, despre frecvențe, despre energii, despre chakre (relaxate:)), despre Dumnezeu, despre yin și despre yang, despre kundalini, și ei vor învăța cunoașterea adevărată, vor învăța arta de a fi om în toată complexitatea, nu despre logaritmi, integrale și ecuații de gradul ț.

Visez la momentul la care orice copil va fi iubit pentru cine este el, nu pentru ce face, și va fi lăsat să își descopere darul lui, talentul lui, și va putea să-l împartă cu toți ceilalți în bucurie.

Visez la momentul la care etalonul întregii umanități va fi iubirea și fiecare va putea avea acces liber și nelimitat la toate resursele acestei minunate planete.

Visez la momentul la care fiecare va fi fericit exact cu cât are nevoie, iar nevoile de bază ale omului vor fi creșterea personală și sprijinirea celor din jur.

Visez la momentul la care atenția oamenilor se va îndrepta către interior și către descoperirea resurselor interioare fenomenale.

Visez la prăbușirea a tot ceea ce este acum: state, legi, politici, economii, sisteme financiare, monede, TOT. Toate acestea și-au dovedit deja inutilitatea, toate aceste construcții hidoase sunt de mult falimentare. E doar o agonie lentă, dar cu potențial serios de accelerare.

Mă uit în jur la sistemul economic (repet, întâmplător chiar am o idee). Nu are cum să mai reziste. E mort. O mare bulă umflată din care toți se chinuie să tragă ce pot.

Tot acest sistem dezumanizant (economic, politic, social) va trebui ras de pe suprafața pământului pentru ca OMUL să aibă o șansă. Și sunt sigură că va fi. Mai devreme sau mai târziu.

Și da, pentru asta e nevoie de creșterea nivelului de conștiință a fiecăruia dintre noi. Cine alege. Cine nu, sunt atâtea CNP-uri în Multiversul ăsta…

Și pentru ca visul meu să se împlinească mai e un singur pas:

SĂ NE TREZIM.

Advertisements

A doua venire a lui Jerry. Rezultat la pauză: Tom 0 – Jerry 1

A doua venire a lui Jerry. Rezultat la pauză: Tom 0 – Jerry 1

Profeția s-a împlinit. Apocalipsa e aici. Jesus.. ăăă.. Jerry a venit! Slăvit fie numele lui!

Zilele trecute am avut privilegiul și onoarea de a urmări cu sufletul la gură o emisiune în care un mesia (noul nume de scenă ales e Jerry..) tatuat, cu coadă și inevitabil accent american își prezenta în direct misiunea personală.

Se făcea că Jerry era un tatuat infractor (nimic rău în asta, ne plac tatuații.. nu neapărat infractorii.. dar nu judecăm) și pe drumul spre Damasc.. stai, ăla era altul.. Îmi cer scuze, informația încă mi se downloadează în chakra coroană și codurile de lumină s-au amestecat..

Revin.. Se făcea că pe un drum a avut el, așa tatuat și delincvent cu codiță cum era, un accident de mașină. Toate bune și frumoase (ok, nici așa bune, nici așa frumoase, dar înțelegeți ideea..), cum mergea el așa pe vibrație inferioară, vă zic varianta scurtă a poveștii, i-a crescut vibrația brusc și inopinat, și totul de la o chestie verde.

Omul (încă om la momentul respectiv) a văzut o chestie verde, și anume sufletul unei femei care și-a realizat misiunea personală murind și transformându-l pe Jerry în Mesia. Eu vă zic povestea pe scurt, mai jos linkul cu povestea pe lung.

De la chestia verde generatoare de mesianism a fost doar un pas până la întâlnirea cu omuleți verzi (cromatic, observăm o consecvență, ceea ce ne bucură), extratereștri diverși (d’ăia buni), și mai observăm la un moment dat repetiția aproape plictisitoare a simbolului muntelui, unde a fost dus de omuleții verzi să-i verse coduri de lumină în chakra coroanei.

Cert e că, fără absolut nicio asemănare cu discuția lui Iisus din pustiu (aia cu Ucigă-l Toaca), apare în relatarea lui Jerry un episod în care i se arată lui câmpul de conștiință christică din jurul pământului, și, din nou fără nicio legătură cu replica lui Uci: “toate acestea pot fi ale tale”, iată că în zilele noastre i se zice lui Jerry într-o traducere aproximativă: “tu va trebui să vindeci Pământul, că uite, conștiința christică dă rateuri grave pe ici pe colo, prin părțile esențiale”.

Și Jerry, plictisit probabil de frecușurile interminabile cu Tom, acceptă smerit rolul de Salvator al Pământului. Acum realizez că nu e a doua venire, că ăsta micu’ vine de fapt să remedieze erorile de fabricație ale câmpului christic.

Sorry, J.C.! Jerry rules.

Să nu mă înțelegeți greșit, eu îl apreciez pe Jerry, ne-a zis cum e cu merkaba, niște informații fenomenale pe care nimeni niciodată nu le-a știut, omuleții lui par mult mai verzi decât orice alți omuleți verzi văzuți de locatarii de la Obregia, în plus chestia verde chiar nu se arată oricui.. Nu mai spun că la Șinca Veche a băut o bere cu St. Germain și alți doi extratereștri.

În plus, capacitățile lui de predicție sunt incredibile!!! A zis clar că omenirea se trezește, cică în 10 ani oamenii vor fi mai elevați spiritual.. INCREDIBIL!!! Pentru PR, a băgat-o și pe-aia cu România viitorul centru al spiritualității mondiale. Nu că n-ar fi adevărat,dar simțim PR-ul pur..

Ce m-a deranjat puțin (dar pare a fi parte din mărețul Plan Divin pe care numai el îl știe, suspectez că nici Creatorul nu l-a aflat încă) a fost că a desconspirat existența punctelor energetice foarte puternice pe teritoriul țării noastre. FBI și CIA habar n-aveau. Damn it! Acum știu.. Mulțumiiiiiiiim, Jerry…

Așadar, ca să-și ducă misiunea mesianică la bun sfârșit în lupta cu Draconienii și Reptilienii (ăștia-s nașpa în toate poveștile), a înființat un program de formator de mesii.

Da, ați citit bine.

Știți cum e specializarea aia de “formatori de formatori”? Așa și Jerry, e formator de mesii, niște Jerry mai mici care vor primi evident codurile de lumină fix în chakra coroană și vor împânzi pământul formându-i pe alții care să-i formeze pe alții care să- formeze pe alții care să-i formeze pe alții, până s-or termina oamenii și îi vor forma pe Reptilieni, și pe Draconieni, și așa omenirea va învinge.

Acum mă știți pe mine, nu pot să ratez evenimente epocale ca ăsta, am intrat și eu pe pagina de facebook a lui Jerry, și acolo scria că acest training nu e pentru oricine. Super, îmi zic. Am dovedit că nu sunt chiar oricine.

Mai zice acolo că nu contează cine ești, background, educație, nimic, atât timp cât ai bilet de ieșire temporară de la Obregia avizat de asistenta șefă e ok! Dimpotrivă, scrie clar că ăia cu ceva educație, cunoaștere sunt chiar dezavantajați, că li se blochează merkabele de la atâtea informații. Jerry și-a amintit probabil ce bine a dat istoric aia cu “fericiți cei săraci cu duhul..”

E clar, e de mine.

Știți, vă fac o mărturisire.. Întotdeauna mi-au păcut desenele cu Tom și Jerry. Acum realizez că de fapt era doar chemarea subtilă a corpului meu de lumină și pregătirea inconștientă pentru măreața misiune care mă așteaptă, formată fiind ca formatoare de formatori în formare pe Noul Pământ format al formatului Jerry formatorul de mesii.

Deja m-am obișnuit după atâtea inițieri comandate (vi le-am împărtășit) să-mi apară butonul “SHOP NOW” pentru diverse cantități de coduri de lumină downloadabile în chakra coroană. De data asta, e un întreg retreat într-un loc puternic din munții României (disponibil doar participanților, că-i puternic rău..) unde te armonizezi, primești codurile de lumină, te vindeci, vindeci tot ce mișcă, îți activezi merkaba, capeți abilități extrasenzoriale și, cel mai important, primești și un certificat.

Totul pentru modicul preț de 2012,40 euro. Văd că e fără TVA, deci e extracomunitar, deci e facturat clar direct de pe Sirius. Ha, să văd ANAF-ul cum deduce cheltuiala!!

Măh, are sens, să știți.. De ceva ani mă tot stresez cu traume vechi, copii interiori, vindecări, echilibrări, iertări, acceptări, din nou echilibrări, alte traume vechi reprimate, etc. Unde naiba era Jerry în tot acest timp?? Vindecată, nevindecată, cu sau fără conștientizări, cu sau fără efort propriu, îmi turna și mie câteva sute de grame de coduri de lumină și gata!

Ce-s 2012,40 euro?? (observați că deloc întâmplător suma în euro ne trimite cu gândul la profețiile mayașe, față de care e o diferență neglijabilă de doar 40 de cenți..)

Și-o să fim mulți (noi, mesiii), conform business plan-ului Jerry estimează câteva sute de mii, de unde rezultă un profit net… adică, vreau să zic.. beneficiu net pentru umanitate de câteva sute de milioane de euro..

Buuun..

Acum, ca să traducem cele de mai sus în română, băieții ăștia s-au gândit ei așa în inteligența lor de oameni de afaceri: se ia una bucată Gigel (varianta americană un pic nefericit aleasă – Jerry) un pic tatuat, ok-ish (ca să vorbim pe limba lor un pic), se știe că în general targetul țintă în domeniul spiritualității este reprezentat în proporție de 70% minim de femei, care în proporție de 90% au probleme emoționale și issue-uri (ee, iar am dat-o) cu bărbații, deh, de la atâtea romane de Dumas..

Clar, românii, respectiv româncele nu vor rezista la un Jerry (sincer, la nume chiar au greșit-o rău:))) american, ca-n romanele de Sandra Brown, cu tatuaje și codiță, care își activează merkaba (voi ăștia cu BMW-uri, stați jos!) când vrea mușchiul lui, care poate să-ți downloadeze codurile de lumină ale omuleților verzi fix în chakra coroană, te face extrasenzorial în 5 zile, unde mai pui că de departe se vede că e viitorul conducător suprem al Noului Pământ!

Ee, uite că de data asta nu mă duc! Înțeleg că e undeva prin septembrie, așa că mă gândesc să stau prin munți cu ochii ațintiți spre cer și o să aștept să se întoarcă acasă la ei ăștia din prima tranșă de formatori.

Că doar cu merkabele activate n-or veni tot cu Personalul de 15.43…

 

Linkul cu emisiunea se află pe youtube, dacă e nevoie de ajutor să-l găsiți îmi spuneți..

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Deci ce-ar fi de iertat?

Deci ce-ar fi de iertat?

Am vrut să scriu despre iertare. Cel mai mare dar pe care îl poate primi un om.

Dar, încercând eu să formulez diverse idei, m-am trezit că mi-a dispărut subiectul, pentru că atunci când se atinge nivelul de iertare însuși cuvântul în sine nu mai are sens.

Din punctul meu de vedere iertarea nu este un proces, nu este o acțiune, nu este o întâmplare. Capacitatea de iertare este un dar. Cel mai mare dar pe care poate să îl primească un om, pentru că iertarea (adevărata iertare) se transformă în iubire necondiționată.

Cu toții am trecut prin experiențe diverse, mai mult sau mai putin traumatizante, cei din jurul nostru de multe ori ne-au lovit, conștient sau nu.. Dar cine sunt ei? Oglinzile noastre, reflexiile noastre, manifestarea propriei noastre agresivități.

Copii fiind, cu toții am experimentat situații de umilire, respingere, diverse traume emoționale și chiar fizice. Copii fiind, nu am înțeles de ce lumea asta în general și mai ales oamenii cei mai apropiați nouă au putut să ne rănească atât. Ne-am luptat să ne apărăm, ne-am construit carapace cât mai sofisticate, personalități cât mai dure, totul pentru a ne asigura că nimeni niciodată nu ne va mai răni.

Am blocat orice deschizătură, cât de mică, în carapacea noastră, pentru că emoțiile nu pot fi filtrate. Mai bine închizi ușa complet și te izolezi de toate emoțiile decât să riști să intre, pe lângă emoțiile pozitive, și cele negative, atât de dureroase.

Am blocat de multe ori și orice amintire a unui eveniment dureros, am ascuns sub grele lespezi orice amintire a unei traume. Ne-am luptat zeci de ani să ținem lespedea complet ferecată, pentru că presiunea durerii, a furiei, a neputinței risca să ne dărâme. Și am făcut bine. Atunci ne-ar fi dărâmat.

Dar vine un moment în viață când nu mai poți să ții acea lespede închisă, presiunea interioară a tuturor emoțiilor reprimate este atât de mare încât nu ai altă variantă decât de a ridica, treptat, lespedea de pe mormântul vechiului tău eu.

Și cât de greu este!

Atunci descoperi în cele mai ascunse unghere ale sufletului tău, ale trecutului tău, monștri adevărați, călăi și vrăjitoare.

Și poți alege să te lupți cu ei, cu neînțelegerea copilului de atunci, sau poți să-ți asumi poziția adultului care ești azi. Tu poți acum să înțelegi.

În viața asta am înțeles, prin experiența mea, că cel mai important lucru este intenția. Asta de fapt a născut totul. Simpla intenție de a ierta face cu adevărat minuni. E greu până ajungi să-ți dai voie să  ierți. Cel mai mare conflict acesta este.

Dar când ajungi să poți să îți spui ție “vreau să iert” Dumnezeu va face minuni. Atunci tu devii creatorul propriei tale fericiri, atunci încep eliberarea și vindecarea ta. Pentru că dacă tu decizi asta, de undeva de Sus, de acolo din tine, ți se va da cel mai de preț dar: IERTAREA.

Iertarea nu este un cuvânt, așa cum nici iubirea nu este. Iertarea este o grație divină care se pogoară asupra ta, atunci când ai dovedit că meriți. Când ai făcut tot ce a depins de tine, când ți-ai învins demonii victimizării, când ți-ai asumat complet responsabilitatea vieții tale, când ai înțeles că ai venit cu această responsabilitate din momentul în care ai văzut pentru prima dată lumina zilei. Când ai avut curajul de a retrăi acele emoții dureroase.

Atunci când înțelegi cu adevărat că totul este un drum ales de tine, nu este nimic ce nu poți ierta. Din experiență proprie vă spun, NIMIC. Nu există călăi, nu există victime. Există doar un drum pe care ni l-am asumat pentru a ajunge la adevărata cunoaștere, cunoașterea de sine.

Pe drumul iertării (atât a celorlalți cât și a noastră), începem cu “Ceea ce ai făcut nu are nicio scuză, nu meriți iertarea mea.”

Al doilea pas, iertarea “dușmanilor”. “Te iert, deși ești dușmanul meu.”  Manifestare maximă a ego-ului.

După care reușim să spunem cu jumătate de gură “Te iert.”, și totuși un “dar…” se simte în voce.

Mai facem un pas și dispare și “dar…”-ul de după “Te iert.”.

Însă, adevărata iertare este atunci când te chinui să îți amintești ce anume aveai de fapt de iertat, și nu poți. Să-ți amintești. Atunci este adevărata eliberare. Pentru că da, realizezi că nu este nimic de iertat. Atunci ai primit DARUL adevărat, vindecarea ta.

Citesc des mesaje și îndemnuri la iertare, sintagme de gen “iartă-l și trimite-i iubire necondiționată” cuiva care ți-a greșit, sau “îmi trimit mie iertare și iubire necondiționate”. Sună atât de bine, și este, dar oare câți suntem cu adevărat acolo? Oare câți suntem la nivelul de iubire și iertare necondiționate?

Putem doar să ne facem treaba și să muncim cu noi, până la momentul în care vom primi acest dar. Putem practica iertarea în viața noastră zi de zi, în fiecare zi mai mult. Pentru că dacă nu reușim să ne iertăm vecinul care ne-a ocupat locul de parcare sau pe cel care ne-a călcat pe picior în autobuz, cam câte șanse avem să ne iertăm pe noi sau pe cei apropiați în situații cu adevărat dureroase?

Atât timp cât considerăm că avem lucruri de iertat altora suntem condamnați să rămânem ferecați în propria noastră rană. Doar conștientizarea faptului că nu avem ce să iertăm nimănui ne poate elibera.