Mie îmi place internetul.. Sursă de informație de toate felurile, fiecare cu ce rezonează, ba ultima nuanță de ojă, ba fizica cuantică, ba ultima manea compusă de Guță, ba live-uri cu ascensiunea, bătălii în astral, găsești de toate.. De altfel de-aia sunt p’aici, mă bag și eu în seamă în cadru mai mult sau mai puțin organizat..

Am remarcat de ceva vreme apariția unor pagini/bloguri/chestii cu diverse teme, ce abordează teme de larg interes din perspective care să asigure succesul la diverse categorii, dar în special adresate femeilor, identificate în urma studiilor intense ca cele mai generoase furnizoare de like-uri.

În prima parte ne vom ocupa de subspecia bărbaților cu suflet de femeie:

Sunt niște băieți (nu par gay), sigur îi știți, nu dăm nume, care scriu lacrimogeno-telenovelistic tot ceea ce o femeie are nevoie să audă ca să se simtă bine, întărită în concluzia ei că toți bărbații e niște porci, dar uite, o dată la câteva sute de pagini de facebook mai apare și unu’ cu șorici mai diferit, pe care la prima adulmecare poți să-l bănuiești chiar de apartenența la specia umană.

Mamă, și le scriu băieții ăștia… poți să juri că au experimentat orgasmul vaginal, nu alta.. Cum tu, femeio, ești fantastică, ireală, senzațională, dar neapreciată în lumea asta de n-2 bărbați porci (știm deja care-s ăia doi) și cum tu, femeio singură, ești singură că ești șmecheră, și n-ai nevoie în viața ta de șorici, și chiar dacă oftezi prelung uitându-te la perna goală, mai citești o dată articolul nonporcului și brusc te simți înțeleasă, iubită, respectată..

Nu, nu-ți pune întrebarea “da’ oare de ce atâta șorici rezonează cu pielea mea catifelata?”.. Nu, clar tu ești doar o panseluță rătăcită întâmplător într-o troacă, evident să faci lumină în jurul tău.. Nu are nici un sens să te gândești că poate nu ești așa angelică, nah, ne atragem pe rezonanță, și o fi vreo rezonanță și la tine cu șoriciul, mai ales dacă nu e Crăciunul..

Nu, nu-ți pune întrebarea “da’ de ce m-a părăsit chiar și ultimul șorici?” – e clar că n-a mai rezistat la iubirea necondiționată emanată prin toți porii tăi suavi, tu de pe nivelul de frecvență al serafimilor cumva printr-o glumă ușor exagerată a destinului l-ai atras fix pe Ghiță, nenorocitul care “te-a făcut să suferi”. Că da, întotdeauna el te face să suferi.

Da’ și când o veni Ignatul..

Ok, e clar că băieții ăștia au găsit soluția genială de a-și umple serile de sâmbătă seară, chiar sunt deștepți, îmi imaginez că fanele leșină uniform accelerat în paturile lor, ei fiind niște profund cunoscători ai psihologiei (de victimă) feminine, clar capabili să înțeleagă o femeie mult mai bine decât va reuși ea vreodată.

(plus, să nu uităm, cei doi sunt singurii bărbați care pot discuta în cunoștință de cauză despre intensitatea, durata și frecvența orgasmului vaginal, pe care reușesc să îl acceseze prin conectarea la excesul feminin din ei..)

În același registru, există pagini androgine (suspectez niște feministe) în română sau mai mult în engleză care dezbat într-un stil la fel de lacrimogen fix aceleași aspecte, dar măcar venind de la niște suflete de femeie în trupuri de femeie sunt mai comestibile..

Analizăm la întâmplare câteva teme preferate care se repetă obsesiv:

“Oricât ai regreta acum, când ai plecat eu am închis ușa definitiv..” – asta înseamnă în traducere liberă că Gigelul a plecat iar ea încă suspină, trasând săgeți cu vopsea fluorescentă de la metrou până în dreptul ușii de la intrare larg deschise, tapând pereții stației de metrou a Gigelului cu noul număr de telefon (că pe ăla vechi l-a blocat într-un acces de 3 secunde de mândrie) și se oftică zilnic studiindu-i profilul de facebook.

Dacă ar fi un dialog ar fi:

“EA: – Aha, nenorocitule, acum mă vrei înapoi, normal….

EL- Ăăăăă, nuu….

EA – Nu mai insista, e inutil, eu sunt o femeie puternică și am închis ușa! Totul s-a terminat!

EL – Ok.

EA – Termină cu hărțuiala astaaa!!!!!”

O altă temă oftătoare: “M-am săturat să cred în oameni și să fiu dezamăgită” – tradus, eu sunt un îngeraș care crede numai în bine și face numai bine și este numai bine, dar oamenii răi și cruzi și în principiu nașpa mă dezamăgesc.. Da’ de ce oare iubire te tot dezamăgesc oamenii? În primul rând, de ce-ți apar în cale? În al doilea rând, mai lasă așteptările, că nu e nimeni obligat să-ți livreze nimic..

Favorita mea este (cred că sunt și cărți cu titlul ăsta) “FEMEI CARE IUBESC PREA MULT”.. Pfffff, asta e cea mai tare. Cum ele iubesc prea mult și singurul lor defect pe lumea asta e că-și revarsă iubirea necondiționată (?!) peste toată omenirea, da’ nimeni nu le apreciază, și doar destinul nefericit, zeii, cineva acolo sus, le repartizează constant hălci de diverse dimensiuni, consistențe și arome de șorici de cea mai înaltă calitate.

Pentru că da, ele iubesc PREA MULT. Aici greșesc fatal.

Și cum am o curiozitate morbidă, recunosc, mă întreb și io, da’ cum o fi să iubești PREA MULT? Adică, știe cineva cam care e măsura corectă?

Ca să revenim la lucruri serioase, în iubire nu există PREA MULT și PREA PUȚIN. Iubirea există sau nu există. De fapt, iubirea există peste tot, doar blocajele noastre ne împiedică să o accesăm aicili-șa, pe Pământ.

Așadar, dacă ți se pare că iubești prea mult, înseamnă că nu iubești deloc, pentru că dacă tot aștepți ceva în schimb se numește condiționare. Nu e cool.

Și revin și eu cu o temă de-a mea obsesivă, recunosc, dar este atât de important de conștientizat..

Dacă ești într-o relație cu oricine, indiferent de tipul relației, și nu ești mulțumit(ă) de persoana de lângă tine, nu te mai uita la el/ea. Uită-te la tine. Tot ce nu-ți place la el e de fapt în tine.

Învață să-ți pui întrebarea “de ce din toată specia umană fix ăsta doarme lângă mine în pat?”. Ce îți arată el? Ce te învață el? Când v-ați întâlnit prima oară nu era tot el? Nu cumva l-ai văzut dar salvatoarea din tine s-a simțit capabilă să-l schimbe?

Că deh, iubirea transformă..

Da, iubirea transformă, dar te transformă doar pe tine. Pe celălalt doar dacă permite sau vrea el. Sau doar dacă ești pe frecvența iubirii necondiționate, atunci da, transformi totul în jurul tău, dar chiar și atunci ceilalți au întotdeauna opțiunea de a alege să se îndepărteze. Pentru că dacă nu aleg să se transforme, nu vor mai rezona cu tine.

Dar cât de necondiționată e iubirea ta când principala ta preocupare e să-l transformi forțat pe cel de lângă tine în ceea ce vrei tu?

Atragi agresori (de orice fel) în viața ta? Nu te mai victimiza.. Atragi mincinoși în viața ta? Nu mai te minți singură.. Atragi infideli în viața ta? Valorizează-te..  Atragi închiși emoțional în viața ta? Deschide-te tu emoțional.. Atragi abandon în viața ta? Regăsește-te tu pe tine.. Atragi respingere în viața ta? Iubește-te..

Varianta scurtă: atragi șorici în viața ta? Nu mai guița…

P.S. E perfect valabil și pentru eternul masculin, chiar dacă mai puțin oftător…

 

 

 

Advertisements

6 thoughts on “Dimensiunea transcedentală a șoriciului pe relație cu eternul feminin..

  1. Foarte amuzant si pe alocuri si adevarat 🙂 Totusi, oare asa de usor prostibile sa fie toate femeile? chiar asa sa puna botul (si nu numai) la orice ciumpalac cu condei lacrimogeno-telenovelistic? exploatarea/manipularea emotionala nu e chiar monopol masculin…dar, exagerarea si generalizarea fac si ele parte din arsenalul de efecte speciale artistice, sunt de acord 🙂 tine-o tot asa! 🙂

    Like

  2. TRANSCENDENTÁL, -Ă,transcendentali, -e, adj. (în filosofia lui Kant) Care se referă la formele apriorice ale cunoașterii, care premerge experienței și o condiționează. ♦ Care este deasupra lumii reale. – Din fr. transcendantal,lat. transcendentalis.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s