Acum că a început anul (încă nu al Cocoșului, deocamdată încă ne maimuțărim..), că am supraviețuit cu grație atât tuturor porcăriilor (la propriu), cât și meselor festive cu familia (testul suprem pentru evaluarea cantității de dezvoltare personală acumulate pe parcursul unui an), să pășim cu încredere în noul an, în ideea că NU ARE CUM să fie mai rău de atât..

Glumesc, evident.. Nu-mi săriți în cap, știu.. Totul e cum trebuie, totul are un scop, scopul e înalt, înaltul e infinit.. Știm, cunoaștem..

Mă întreb din nou filozofic, ca de început de an, de ce ne e nouă oamenilor atât de greu să ne lăsăm duși de viață, fără să controlăm, fără să așteptăm ceva anume, fără să condiționăm, fără să judecăm.

În principiu orice biped adult care ajunge în jurul vârstei de 30 de ani începe să se prindă că oricât s-ar da cu capul de pereți, nu poate controla nimic. Dar NIMIC.

Toate poveștile din copilărie se dovedesc niște programe cu un singur scop – să reușești să treci dincolo, să ieși din ele, să le vezi ca ce sunt: doar niște programe. Ne este foarte greu să nu ne facem planuri, proiecții, programări.

Oricine este cât de cât interesat de domeniul acesta vast al dezvoltării personale știe foarte bine că sunt nenumărate site-uri care transmit știri la cald, în timp real, despre procesul ascensiunii Umanității, despre energiile care se revarsă mai mult sau mai puțin haotic în diverse momente peste noi, despre prezența diverselor nave, despre influențele unui arhanghel sau ale altuia, nu mai zic de retrogradările planetelor.

Există o tentație maximă în a devora previziunile pe anul în curs, astrologie, numerologice, îngerești, ansice, shamanice, Baba Vandice, și multe multe altele.

Mie de exemplu chiar îmi place astrologia. Acum vreo doi-trei ani, aveam o prietenă (bine, și acum am mai multe, dar atunci a fost perioada de boom) care întâmplător era astroloagă. Am trăit doi-trei ani pe segmente de câte două, patru, șase luni, în funcție de Saturn, Jupiter, Juno, Lilith și compania, cu o singură întrebare repetată obsesiv: “cât mai e???”.

Răspunsurile erau tranșante și revelatoare: până în martie nu este ok, dar din martie pff.. totul se reglează, la linie.. Venea martie. Hmm.. Încă mai e o perioadă mai dificilă dar din septembrie…. Pfoaa.. Totul se rezolvă.. Venea septembrie. Încă mai ai blocaje pe casa X, Y, Z și W.. Dar până la sfârșitul anului totul se rezolvă. Totul.

Din ianuarie anul următor discuția era aceeași. Jur că și intervalele. A ieșit Saturn din Casa Relațiilor, a intrat în Casa Banilor.. Suspectez totuși că stătea cu câte un picior în fiecare.

Au fost și perioade ce se anunțau feerice, Juno cu Jupiter și Luna în Rac promiteau întâlnirea partenerului perfect, cuminte, deștept, frumos… Mai ales că o dată a fost implicat și Degetul lui Dumnezeu, Yod-ul.. Acum, nu mi-e clar dacă era degetul mijlociu sau era de fapt Yoda..

Așa că am făcut saltul conștientizării absolute: niciodată n-o să scap de Saturn! Mi-am băgat picioarele. Nu mă mai interesează ce face. Ce, pe el îl interesează de mine?

Tot ce facem (prin diverse metode, astrologia e doar una dintre ele) este să încercăm la nesfârșit să controlăm incontrolabilul. De ce e clar, din frică. Deși noi știm că nu putem controla nimic. NIMIC.

Așadar, o viață fericită în 5 pași (atâția au iești azi, am văzut că e hit să zici așa):

  1. Tu ești singurul responsabil pentru ceea ce trăiești. Dacă trăiești o viață minunată, perfect! Continuă să faci ceea ce faci.. Dacă nu trăiești o viață minunată, treci la punctul 2.
  2. Ai idee cum să schimbi ce trăiești? Vreo decizie, ceva? Da? Perfect! Fă schimbarea! Ia decizia! Dacă nu te prinzi ce ar fi de schimbat, treci la punctul 3.
  3. Acceptă situația. Aia e. Ai încredere că pentru un motiv care acum îți scapă dar peste ceva timp va fi clar, trebuie să treci exact prin experiența din acest moment. Nimic nu e degeaba în viața asta, deci trebuie să fie un motiv și pentru ceea ce trăiești. Și nu, nu te gândi că plătești, ești pedepsit, blestemat, ți s-au făcut vrăji etc. Sunt niște lecții pe care nu le-ai învățat și pe care ți le-ai asumat. Nu te încrâncena (din proprie experiență, îți zic: nu are sens, te afunzi mai mult). Singura șansă e acceptarea. Asta e! Shit happens. Cu asta vei crea un spațiu care te va ajuta să vezi ce nu vezi acum.
  4. Deja e clișeu, dar e un adevăr. Viața se întâmplă acum. Nu peste 3 luni, nu în 2020. Acum. Știu că au postat toți prietenii tăi de pe facebook chestia asta și ești de acord cu ea, dar ai simțit-o vreodată cu adevărat?
  5. Dacă totul a mers bine și ai ajuns la punctul 5, deja e mai mult ca perfect, e începutul trăirii conștiente a vieții, asta însemnând ușor ușor implementarea funcției de bază a unui om, co-creația. Abia atunci când începem să ne creăm conștient propria realitate putem spune că am început să trăim.

Dar este un proces; care poate dura o viață și durează de vieți. Singura cale e să fim blânzi cu noi. Să ne acceptăm momentele de cădere, momentele de neputință. Să nu ne mai judecăm. Să respirăm adânc și să avem încredere în noi.

Să înțelegem că totul în Universul în care suntem este interconectat și tinde către echilibru, tot macrocosmosul este într-o singură celulă, în interiorul nostru. Planetele ne influențează viața, dar și noi le influențăm pe ele.

Deci am decis: anul ăsta Saturn face cum vreau eu..

Evident, Saturn n-are nimic împotrivă, că el a fost dintotdeauna băiat deștept..

😉

Advertisements

9 thoughts on “Saturn, executarea!

  1. Nu , draga chakra, nu trebuie sa scapi de Saturn. Trebuie sa intelegi ce-ti spune. Nu vei scapa nici de el, nici de Pluto, nici de maretul Jupiter.
    Intr-adevar astrologia este frumoasa si am sa ofer o alta nuanta a unei perspective despre cum mai poate fi ,,citita” dincolo de asteptarile privind raspunsurile la intrebari de genul: cand ma voi casatori, cati copii voi avea, ce profesie. Trebuie sa ai doar o privire de ansamblu. Iar pentru cei carora le-a placut geometria in spatiu, pot sa vada daca asezarea planetelor este armonioasa sau nu. Si nu este vorba doar despre unghiurile pe care le consideram benefice. Trebuie sa existe si patrate si opozitii, pentru ca si ele dau tonul armoniei. Privirea de ansamblu da nota.
    E adevarat, Saturn e drastic mai ales cand trece peste puncte importante. Iar acum, chiar ca te-ai relaxat daca spui ca de data asta el face cum vrei tu. Daca se pune aproape obesiv intrebarea ,, cat mai dureaza” inseamna ca mai e de lucru cu tine, iar dupa tranzitul apasator, data viitoare planeta va avea grija sa inveti asa cum trebuie.
    Nu stiu cat de adevarat este ca tu esti singurul responsabil pentru ce traiesti. Poate fi o gaselnita a psihlogiei moderne sau a terapiilor de orice fel. Daca ajungi intr-un nod, un prag, un salt care marcheaza trecerea intr-o noua etapa, poti sa iti propui sa fii zen cat vrei, ca nu o sa fii. Atunci nu poti sa iti manifesti libertatea de alegere a manifestarilor interioare si cateodata nici exterioare. Atunci esti cel ceea ce esti. Responsabilitatea pentru ceea ce traiesti este pentru o alta realitate.
    Iar despre crearea constienta a propriei realitati chiar te-as ruga sa dezvloti. Este poate un trend, sau o etapa pentru un anumit segment de suflete , sa se vorbeasca despre : CREARE, CONSTIENTIZARE SI REALITATE. Realitatea mea, a ta , a altuia. Caci traim toti in acelasi spatiu, insa incaperile sunt diferite, nu? Cum le creezi, cum le constientizezi?
    Ca un apropo la crearea propriei realitati pentru cei care incearca la nesfarsit sa controleze incontrolabilul.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s