Am fost învățați să trăim viața ca pe o continuă competiție. Învingători și învinși. 

Am fost învățați să trăim viața ca pe o continuă comparație. Buni și răi.

Oare cine este învingător? Oare cine este învins?

Avem relații. Dor. Învățăm că e bine să fii tu cel care câștigă. Să fii tu cel care nu suferă. Să fii tu cel care părăsește. Să fii tu cel care nu se implică. Atunci când suntem părăsiți, respinși, simțim gustul înfrângerii, rușinea de a nu fi doriți, de a nu fi suficient de buni.

Rana de respingere este activă în noi toți (sau marea majoritate). Avem cu toții de făcut o alegere în viața asta – să ne închidem în fața iubirii sau să ne dăm voie să o simțim, așa cum putem, chiar dacă la început mai șchiopătat..

Tot întunericul acestei lumi vine din frică. Frica nu este ceea ce suntem. Frica este creația ego-ului nostru. Frica lui de a fi recunoscut ca ceea ce este – o iluzie.

Frica pimordială este de moarte, totul se reduce la ea. Mintea se se chinuie etern să ne protejeze, așadar ne găsim milioane de motive raționale să nu iubim, să fugim, pentru că vieți întregi de suferință ne spun că este riscant, respingerea DOARE. Rău. Și da, riscăm chiar să murim.

Dar cine moare?

Sufletul știe că este etern. Sufletul nu are nicio frică. Frica de moarte este a ego-ului. Dacă îți dai voie să asculți vocea sufletului, încet încet capeți curajul de a-ți asuma inclusiv “moartea”, pentru că dincolo de suferință îți dai voie să crezi în sufletul tău, care îți șoptește Adevărul.

Am cunoscut și cunosc atât de mulți oameni care aleg frica, aleg confortul călduț, aleg compomisul, aleg fuga, aleg moartea. Ei cred că sunt învingători, pentru că ei sunt cei care pleacă, ei sunt cei care nu suferă, pentru că nu se implică.

Nu știu, deocamdată, cât pierd. Nu știu, deocamdată, că SE pierd.

Când ne asumăm suferința, când ne dăm voie să avem curajul de a trece prin ea, total, da, simțim că murim. Pentru că se destructurează toate scuturile, dispar toate structurile de apărare pe care le-am construit cu grijă pentru a ne proteja de tot ce înseamnă sentiment. Toată personalitatea noastră, tot falsul cu care ne-am identificat în viață.

Abia când avem curajul de a ne înfrunta demonii, descoperim că ei nu există. Abia când ne dăm voie să trăim fricile noastre cele mai negre, suferința cea mai profundă, ne descoperim pe noi și ne eliberăm, pentru că atunci înțelegem că frica era o iluzie, o păcăleală, o construcție a unui copil mic care nu a înțeles reacția lumii acesteia la tot ce avea el mai bun de oferit – inima lui.

Copii fiind, am venit cu inima deschisă, crezând că lumea asta va primi iubirea noastră, o va prețui, ne va prețui. Dar lumea pe care noi toți o construim permanent prin alegerile noastre nu recunoaște iubirea, nu o prețuiește, ci se teme de ea. Adulții sunt foștii copii pe care aceeași lume i-a respins, i-a mutilat, i-a ucis în interior.

Frica este de fapt neînțelegerea copilului din noi. El trebuie vindecat, el trebuie iubit. Doar noi putem să o facem, pentru că lumea asta nu știe cum. Lumea asta e plină de copii furioși, neînțeleși și neiubiți.

Dar, dacă ai curaj,  vine un moment în care viața, în minunăția ei, vine și face lumină. Și atunci primești cheia, adevărul suprem, motivul pentru care ai venit aici – înțelegi în sfârșit că ÎNVINGĂTORUL ESTE CEL CARE IUBEȘTE. Cel care riscă. Tot.

Vine momentul în care știi că ai o singură carte de jucat, iar atunci alegi să simți. Pentru că alegi viața, nu moartea. Lumina, nu întunericul.

Așadar, iubește!

Orice.

Pe oricine.

Oricât.

Cu orice risc.

Acum ești tu. Mai mult decât învingător, ești INVINCIBIL. 

 

Advertisements

2 thoughts on “Învingători și învinși

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s