Posted by Abia atunci când știi cu adevărat cine ești (re)descoperi că tot ceea ce căutai – fericirea, liniștea, echilibrul, bucuria – erau tot timpul acolo, adânc ascunse sub un strat gros de suferințe, răni, rușini, vinovății, separare.
Abia atunci știi tot ce trebuie de fapt să știi în viața asta. Că ești TOT și în același timp NIMIC.
Și de fapt, atunci nu știi, ci SIMȚI.
Ești TOT, pentru că ești o fărâmă de Dumnezeu. Ești NIMIC, atunci când crezi că ești doar TOT.
Am tot evitat să folosesc această denumire – Dumnezeu – pentru tot ceea ce este. Nu am vrut sub nicio formă să se înțeleagă conotațiile religioase. Nu cred în dogme. Puteți să-i spuneți cum vreți, contează cum simțiti. Eu cred în Dumnezeu – ca un infinit câmp de conștiență din care tot ceea ce este a luat naștere și care menține întreaga Creație conectată.
Fiecare dintre noi este o fărâmă de Dumnezeu, fără de care El nu ar fi, fără de care nimic nu ar fi. Fiecare dintre noi purtăm în noi scânteia divină a Creatorului, și asta am venit să (re)descoperim, faptul că puterea este în noi, pentru că Dumnezeu este în noi.
Suntem co-creatorii micului univers din jurul nostru și tot ceea ce este în jur, fie că ne place, fie că nu, este creat de noi. Tot noi avem puterea de a recrea realitatea pe care o dorim, dar pentru asta trebuie mai întâi să ne cunoaștem NIMICUL din noi.
Atunci când nu știm că suntem TOT, NIMICUL din noi doare. Rău. Acela este Iadul, separarea de Dumnezeu, pe care paradoxal o trăim doar aici, în ciuda amenințărilor bisericii. Cu toții am trăit asta, pentru că așa ne-a fost alegerea. Doar trecând prin iadul umbrei noastre putem ajunge să ne cunoaștem Lumina, să știm cine suntem, și mai ales să simțim cine suntem.
Dar și atunci când credem că suntem TOT, și atât, suntem tot în Iad. Pentru că dacă noi credem că suntem TOT, și atât, înseamnă că nu știm nimic cu adevărat. Suntem tot separați.
Nu există putere mai mare decât aceea de a ști și de a simți că ești TOT și NIMIC. Nu există putere mai mare decât să fii conștient de umbra ta și de puterea întunericului din tine, dar să alegi să stai în lumină, să nu manifești întunericul. Nu există putere mai mare decât aceea de a te ridica deasupra emoțiilor. Aceea este liniștea adevărată, după care toți tânjim.
Deconectarea de Dumnezeu, rana de separare, este rana comună a umanității, ultima de vindecat în drumul desăvârșirii noastre. Din separare provine lipsa valorii de sine, pe care în anumite momente o manifestăm ca victime neputincioase, iar în altele prin masca de mici dumnezei pe pământ, devenind agresori.
Cum să crezi că ești doar NIMIC, când Dumnezeu a pus în tine toate darurile, esența lui creatoare? Cum să crezi că ești mai puțin decât alții, mai prost, mai incapabil, mai rău? Toți conținem în noi aceleași daruri, crezi că a ratat-o Dumnezeu fix la tine? Uită-te cu atenție în interiorul tău și dă-ți voie să descoperi comorile pe care le ai în tine. Ai TOTUL în tine. Este alegerea ta dacă vezi sau nu asta.
Cum să crezi că ești TOT și atât? Ce poți face tu fără ceilalți, fără Dumnezeu? Ce poți crea SINGUR? Dacă tu ești dumnezeu, ceilalți ce sunt? Și în momentele când ești singur, tu cu tine, dumnezeul, cam cât de NIMIC te simți?
Pentru mine acesta este sensul unui cuvânt foarte frumos – SMERENIE. Din păcate, instituția bisericii a uitat de partea cu TOT (de altfel de înțeles în contextul istoric de acum 2000 de ani și chiar de acum 50 de ani..). Dar este momentul să ne amintim, este momentul Adevărului. Și este momentul să simțim Adevărul, nu să-l știm. “A ști” nu mai este destul.
Să simțim că suntem NIMIC, dar să nu uităm că suntem TOT.
Foto: https://img.ifcdn.com/images/9bb1e37f360d84222ac3ebe4e946b371828102f6634b66eafd90757d3233a665_3.jpg
Multumesc!
❤️
Daca esti deja totul, parte din Dumnezeu si stii asta, de ce sa vii aici sa-ti reamintesti? Nu are niciun sens…e ca si cum te-ai autopedepsi
Este o binecuvântare să stim că suntem Totul din Toate ,adică Dumnezei si Dumnezeite.
Gândul si cuvântul sunt creatoare de viață, atunci când iubirea si lumina fac parte din noi .
Degeaba suntem Iubire dacă nu stim să o daruim celor din jurul nostru, Pământului si Universului.
Felicitări tuturor celor care au curajul să spună ceea ce simt, ce cred si ce speră!
Fa o asemanare cu un actor, care stie ca dupa rolul pe care il joaca, va redeveni tot el, iar rolul pe care il alege va fi unul de tragedie, pentru ca e mai ofertant, mai putin plictisitor, acolo va putea demonstra valoarea sa. El, sufletul, vine aici sa invete noi lucruri. Sa se bucure de experienta pamanteana. Iti doresc sa te bucuri de micile frumuseti ale vietii, nu astepta fericirile mari.