Abia atunci când știi cu adevărat cine ești (re)descoperi că tot ceea ce căutai – fericirea, liniștea, echilibrul, bucuria – erau tot timpul acolo, adânc ascunse sub un strat gros de suferințe, răni, rușini, vinovății, separare.

Abia atunci știi tot ce trebuie de fapt să știi în viața asta. Că ești TOT și în același timp NIMIC.

Și de fapt, atunci nu știi, ci SIMȚI.

Ești TOT, pentru că ești o fărâmă de Dumnezeu. Ești NIMIC, atunci când crezi că ești doar TOT.

Am tot evitat să folosesc această denumire – Dumnezeu – pentru tot ceea ce este. Nu am vrut sub nicio formă să se înțeleagă conotațiile religioase. Nu cred în dogme. Puteți să-i spuneți cum vreți, contează cum simțiti. Eu cred în Dumnezeu – ca un infinit câmp de conștiență din care tot ceea ce este a luat naștere și care menține întreaga Creație conectată.

Fiecare dintre noi este o fărâmă de Dumnezeu, fără de care El nu ar fi, fără de care nimic nu ar fi. Fiecare dintre noi purtăm în noi scânteia divină a Creatorului, și asta am venit să (re)descoperim, faptul că puterea este în noi, pentru că Dumnezeu este în noi.

Suntem co-creatorii micului univers din jurul nostru și tot ceea ce este în jur, fie că ne place, fie că nu, este creat de noi. Tot noi avem puterea de a recrea realitatea pe care o dorim, dar pentru asta trebuie mai întâi să ne cunoaștem NIMICUL din noi.

Atunci când nu știm că suntem TOT, NIMICUL din noi doare. Rău. Acela este Iadul, separarea de Dumnezeu, pe care paradoxal o trăim doar aici, în ciuda amenințărilor bisericii. Cu toții am trăit asta, pentru că așa ne-a fost alegerea. Doar trecând prin iadul umbrei noastre putem ajunge să ne cunoaștem Lumina, să știm cine suntem, și mai ales să simțim cine suntem.

Dar și atunci când credem că suntem TOT, și atât, suntem tot în Iad. Pentru că dacă noi credem că suntem TOT, și atât, înseamnă că nu știm nimic cu adevărat. Suntem tot separați.

Nu există putere mai mare decât aceea de a ști și de a simți că ești TOT și NIMIC. Nu există putere mai mare decât să fii conștient de umbra ta și de puterea întunericului din tine, dar să alegi să stai în lumină, să nu manifești întunericul. Nu există putere mai mare decât aceea de a te ridica deasupra emoțiilor. Aceea este liniștea adevărată, după care toți tânjim.

Deconectarea de Dumnezeu, rana de separare, este rana comună a umanității, ultima de vindecat în drumul desăvârșirii noastre. Din separare provine lipsa valorii de sine, pe care în anumite momente o manifestăm ca victime neputincioase, iar în altele prin masca de mici dumnezei pe pământ, devenind agresori.

Cum să crezi că ești doar NIMIC, când Dumnezeu a pus în tine toate darurile, esența lui creatoare? Cum să crezi că ești mai puțin decât alții, mai prost, mai incapabil, mai rău? Toți conținem în noi aceleași daruri, crezi că a ratat-o Dumnezeu fix la tine? Uită-te cu atenție în interiorul tău și dă-ți voie să descoperi comorile pe care le ai în tine. Ai TOTUL în tine. Este alegerea ta dacă vezi sau nu asta.

Cum să crezi că ești TOT și atât? Ce poți face tu fără ceilalți, fără Dumnezeu? Ce poți crea SINGUR? Dacă tu ești dumnezeu, ceilalți ce sunt? Și în momentele când ești singur, tu cu tine, dumnezeul, cam cât de NIMIC te simți?

Pentru mine acesta este sensul unui cuvânt foarte frumos – SMERENIE. Din păcate, instituția bisericii a uitat de partea cu TOT (de altfel de înțeles în contextul istoric de acum 2000 de ani și chiar de acum 50 de ani..). Dar este momentul să ne amintim, este momentul Adevărului. Și este momentul să simțim Adevărul, nu să-l știm. “A ști” nu mai este destul.

Să simțim că suntem NIMIC, dar să nu uităm că suntem TOT.

 

Foto: https://img.ifcdn.com/images/9bb1e37f360d84222ac3ebe4e946b371828102f6634b66eafd90757d3233a665_3.jpg

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Astăzi a fost o zi cumplită. M-am trezit dis de dimineață și tot CHI-ul se proptise într-o rață mandarină, evident extenuat după o noapte în care s-a izbit năuc prin dormitorul meu octogonal, din oglindă în oglindă.. Vina este numai a mea, am uitat să acopăr oglinzile, așa cum scrie în manualul de feng-shui de sub perna rotundă pe care dorm..

Momentele de groază au continuat, pentru că aseară m-am demachiat, ceea ce evident a sporit gravitatea impactului oglinzilor neacoperite..

Am incercat să momesc CHI-ul, pentru că situația devenea chiar disperată. Una dintre rațele mandarine (pentru cine nu știe, rațele mandarine se achiziționează fengshuic în perechi, ca să-ți găsești sufletul pereche, adică rățoiul tău divin…) se deplasase și stătea cu spatele la perechea ei, ceea ce clar aduce de la 5 la 7 ani de ghinion în dragoste, cu executare.

(pentru singurul cititor care nu știe, CHI-ul este forța vitală, adică ceva care intră pe ușă, cu care e mișto să te ai bine.. de unde și interesul meu pentru evoluția lui)

Abia trezită din somn, am avut proasta inspirație să încerc să îl momesc așadar cu “broasca râioasă pe monede norocoase” (Chan Chu, pentru cunoscători; 4,90 RON). Disperat, a sărit în “vasul abundenței cu 5 dragoni din bronz și perla norocului” (360 RON), în colțul sud-estic..

Am zis să-l las să se liniștească. În mod ciudat, deși forța mea vitală zăcea îngrămădită sub un dragon, am constatat că pot totuși să umblu prin casa.. Probabil era o reminiscență din vremurile când ne înțelegeam.

Proporțiile dezastrului le-am conștientizat abia când am ajuns în living, acolo unde înțelepții Fuk Luk Sau  (jur, există, dați pe google!!!:)))), amplasați ca la carte la loc de cinste, pe cel mai bun mileu și imediat lângă bibeloul cu pescarul, se rotiseră haotic și ajunseseră poziționați în Luk Sau Fuk (ceea ce e o întrebare pe care mi-o tot pun de ceva timp… adică, pana mea, Luk Sau Fuk?).. Să ne hotărâm odată!!!

Evident, următorul gând a fost la Pi Yao, aflat pe birou, pentru a contracara influența negativă a Marelui Duce Jupiter, eu fiind puternic influențată de Tai Sui. Ce, n-ați înțeles nimic??? Vă dau eu niște link-uri utile..:))

În fine, zic să fac o pauză, mă duc să-mi fac o cafea la cafetiera de pe N – NV, că e clar o zi grea.. Mă așez confortabil pe canapeaua din living, imediat sub oglinda Ba Gua (12,50 RON), mă relaxez, inspir puținul CHI venit de la vecini și admir peretele de cărămidă roșie la care dă terasa mea din sufragerie.. Consultantul de feng-shui a calculat, pentru maximă abundență fereastra trebuie orientată pe E-SE, fără discuție!!! Noroc că vecinul a respectat totuși PUZ-ul și peretele lui e la o distanță de 1,5 m; deocamdată casa lui e la roșu, sper să o picteze cu albastru, am un mic exces de metal mai nou cu implantul dentar, trebuie compensat cu niște apă..

Da! Mi-am mai revenit; întotdeauna reușesc să mă echilibrez cu ajutorul priveliștii minunate și  a tabloului cu Guru Rinpoche pentru relaxare (220 RON).. În plus, am răsuflat ușurată când am văzut că totul era ok, câinii Fu stăteau cuminți la locul lor lângă piatra Shi Gan Dang, deci duhurile rele n-aveau nicio șansă (12 RON)..

L-am sunat totuși pe consultantul feng-shui, i-am explicat comportamentul CHI-ului, mi-a zis că la mine încă este în faza de adolescență și mă pot aștepta la asta, cică își revine.. Legat de rațele mandarine, se pare că acest comportament ostil al rățoiului față de rață se datorează faptului că din harta Ba Gua lipsește cu desăvârșire zona căsătoriei, deoarece acolo este situată, conform planului clădirii, toaleta vecinilor. Clar, trebuia să-mi imaginez..

(să știți că asta cu toaleta e pe bune, luată aproape cuvânt cu cuvânt de pe un site de consultanță în feng-shui, la testimoniale; am râs trei ore.. aș menționa sursa dar nu cred că vor..) 

Bine că am aflat acum, că Maricica de la 3, săraca, a pățit-o! A înșelat-o bărbată-su dintr-un singur motiv: plasase nefengshuic o fântână în holul de la intrare, pe S-SE!!! Auzi! S-SE!! Câtă inconștiență!!! Normal că din vina ei, bărbată-su a înșelat-o cu Angelica de la 2.. Noroc că a venit consultantul feng-shui și a remediat toate problemele emoționale, fricile și traumele vechi: a mutat fântâna pe N-NE, cum e normal. Gata. S-a rezolvat!

Da, nu știu de la ce, o fi fost cafeaua, o fi fost priveliștea cu cărămizile, o fi lucrarea celor trei înțelepți Luk Sau Fuk, dar CHI-ul și-a revenit. Totul e ok acum, îmi pot vedea de treabă..

În drum spre ușă totuși, mi s-a părut că statuia cu Buddha râzând (59 RON) nu doar râdea, făcea pe el de râs…

Foto: Luk Sau Fuk 

(alegerea este a fiecăruia)

În onoarea arhitecților de pretutindeni..

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Primesc multe mesaje (și vă mulțumesc) cu zeci de site-uri, inițieri, cursuri, conectări care mai de care mai stupide.. Câte unii deja sunt în stres maxim și au început să-și publice listele cu testimoniale (mai mult sau mai puțin SF) că cică “sunt unii care și-au propus să-i defăimeze”.. Dragilor, nici nu auzisem de voi, dar acum că v-ați băgat singuri în seamă, na, poate ne uităm mai atent… Nu de alta, dar vibrează comentariile voastre de echilibru interior..

Dar nu astăzi.. Astăzi abordăm cu un curaj nebun un subiect tabu în domeniul spiritualității – cum e cu plata? (în traducere liberă: “halatul, cât e halatul?”)

Ca să vă împărtășesc analiza pieței libere a spiritualității, mă uitam zilele trecute pe site-urile diverșilor maeștri mai mult sau mai puțin înălțați (unii chiar afundați rău, dacă mă înțelegeți…) și am observat că au crescut prețurile.. Unele pe cunoaștere, că așa umblă vorba în scara blocului.. 222, 333, 888 etc.. Altele pe și mai multă cunoaștere, adică în euro..

Cum am stabilit că am avut la viața mea ceva interacțiuni mai mult sau mai puțin fericite cu diverși guri, menționez câteva dintre idioțeniile cu care programează oamenii.. până se fac ei mari și se deprogramează brusc de tot..

Principala idioțenie care face ca abundența să dea năvala (în businessul lor, evident.. o mică perioadă, evident..) este: orice interacțiune gurică se plătește, că Gigi își consumă dramatic energia că te suportă pe tine, parameciul, în câmpurile lui inestimabile.. Și cu cât Gigi e mai dramatic, cu atât prețurile cresc mai exponențial..

Adicătelea el consumă energie că-ți transmite ție, neisprăvitul, cunoașterea absolută primită de el direct de la sursă prin canalizări torențiale. Nu mai zic dacă te vindecă, că daaa.. el te vindecă, unii te scoală și din morți (asta de obicei dacă n-ai apucat să le achiți ultima inițiere..)..

Și na, mult timp am zis, băi da, e corect.. energia gigică este o valoare (accent grav pe primul “i”)..

Dar ulterior m-a izbit o întrebare așa, retorică.. Mă, are cineva idee cât era o consultație acum vreo 2000 de ani? Dar acum vreo 2500? Mă întreb Iisus, Buddha, apostolii (toți până la insituționalizarea bisericii evident..) – mă, ăia cum s-or fi descurcat?  Hmmm.. Nu de alta, dar ăia atrăgeau mii de oameni fără event-uri și check-in-uri pe facebook.. Cred că erau storși energetic.. terminați… distruși..

Mai e o chestie care umblă prin industrie – dacă nu dai bani îți “faci” sau “iei” karmă (depinde de exprimarea fiecăruia).. Pfff… acum înțeleg… D-aia a luat frate Iisus toată karma colectivă, că a dat ca fraierul consultații gratuite.. Băi da’nimeni să nu-i zică și Lui? Ce oameni…

Slavă Domnului că în zilele noastre în România (și nu numai) pericolul de crucificare e minim, toți se protejează energetic maxim, nimeni nu face, dă, ia karmă. Adică nu așa..

Păi dragi maeștri, de ce nu transmiteți mai departe darurile pe care le-ați PRIMIT fără să condiționați de primirea vreunei plăți materiale? Ok, v-ați trezit primii, bravo, felicitări! Dar de ce oare să-i ajutați pe alții trebuie să coste zeci, sute,  mii de euro? Întreb și eu..

O să ziceți că nuuu, că este dreptul vostru divin la abundență și că trebuie să trăiți și voi și să conduceți și voi mașini de lux, că Universul înseamnă abundență… Daaa! Aveți dreptate! Parțial..

Că mă gândesc io.. dacă sunteți maeștri adevărați, atunci rezultă că fluxul abundenței nu are secrete pentru voi, nu??.. Buuun.. Asta înseamnă că veți atrage bani, ceea ce este corect și vă doresc… Dar oare trebuie neapărat condiționată transmiterea “iluminării” voastre? Vă zic eu: nu! Pentru că dacă ați fi cu adevărat maeștri și ați schimba viețile oamenilor, credeți-mă ar veni ei pe energia recunoștinței și v-ar da înzecit.. Vă dau în scris..

Dar voi… pentru că știți că e șansa vieții voastre să îl prindeți pe un amărât în cabinetul vostru, în urma campaniei google bine plasate, evident că îl taxați în avans pentru… da, așa e.. pentru nimic.

Sfatul meu sincer – ignorați primele aproximativ 10 pagini de pe google cu site-uri de terapeuți (nu 10 site-uri, 10 pagini, da?).. Există oameni ok, care transmit informație adevărată, care nu creează dependențe și programe aiurea, care sunt modești, care în mod incredibil au și alte surse de venit, pentru că sunt într-adevăr în abundență, unde plătești cel mult o sumă modică, dar ei nu au făcut un business din misiunea lor (nu-i găsiți SIGUR pe google decât pe ultimele pagini).

Măi copilași, când o să vă faceți voi mari o să înțelegeți că orice cunoaștere pe care credeți că o aveți sau ați inventat-o sau v-a fost canalizată aparține tuturor, nu e pe persoană fizică. Aa, ați avut privilegiul să v-o reamintiți primii? Asta eu zic că vine și cu o responsabilitate – aceea de a o DĂRUI mai departe.

La fel, tot când o să vă faceți mari o să aflați și voi că nu vindecați pe nimeni, poate doar prietenii imaginari din copilărie.. ALTCINEVA vindecă. ALTCEVA vindecă. Nu voi. Nu DAȚI energie de la voi ca să cereți bani pe ea.. Dacă dați înseamnă că sunteți fraieri rău.. Vindecarea vine din altă parte, și acolo nu se dă chitanță.. Ok, știu, nici la voi.. dar ați înțeles ideea..

Punctul de maxim l-am atins când un anumit guru, nu-i dăm numele, după ce îi transmisesem pe toate căile – de la subliminal la verbal direct că nu mă mai interesează terapiile lui, m-a întrebat resemnat “vrei să fim prieteni?”; io i-am zis “nu neapărat, dar dacă insiști..” și atunci mi-a zis: “știi că orice formă de relație cu o altă persoană presupune consum de energie pentru mine..” – cu alte cuvine, contra prețului corect, făcea orice, era și prieten cu mine.. (bine, știu că presta și altceva contra prețului corect, dar știa că n-are sens să menționeze..)

Așadar, dragii mei, dacă nu ar mai da năvală tot poporul la inițieri în energia fundăturii (jur, există!), inițieri în Cavalerii Mesei Rotunde (jur, și asta există, mi-a trimis mie un prieten al Chakrei… io m-aș duce dacă mi-ar garanta că e varianta cu Sean Connery.. deși poate ar fi mai de apreciat Inițierea în Lancelot (parcă-i mai mișto Richard Gere…)), inițierea frunzei, inițierea greierului sau, de ce nu? a broaștei, ce-ați face voi? Nu de alta, dar se-apropie momentul..

Există informație de calitate, pentru nivelul fiecăruia, nu mai credeți în toți șarlatanii.. Cum recunoaștem un șarlatan? Simplu: un adevărat maestru nu va accepta niciodată să fie numit așa, în preajma lui te vei simți ca cel mai valoros om, nu va spune niciodată “te ajut” – ci întotdeauna va recunoaște că nu el te ajută, nu îți va cere niciodată bani pentru că în mod real el știe că nu a făcut nimic pentru tine, nu el… El este doar un instrument. El este recunoscător pentru privilegiul de a fi devenit deja OM și pentru privilegiul IMENS de a sprijini, cu cât poate el, ca și alții să își descopere comorile din ei. Atât.

Toți ajungem OAMENI cu ajutorul altora – părinți, profesori, prieteni… Misiunea noastră este ca și noi, fiecare după puterea sa, să fim OAMENI pentru alții. Suntem co-creatori..

Mă întreb, ce poate fi mai frumos decât să știi că într-un moment de rătăcire, tristețe, disperare, ai fost Lumina din viața unui om? Cum să nu fie suficientă bucuria pe care o ai atunci când știi că ai dat mai departe darul pe care l-ai primit și tu? Cum să pui preț pe asta? Cât costă asta?

Ai cunoaștere? Perfect! Împărtășește-o cu ceilalți.. În dar ai primit, în dar dă-o mai departe.. Chiar dacă ai plătit, dacă ești OM știi că oricât ai fi plătit, ceea ce ai primit este neprețuit..

Îți stric businessul cu ideile mele? Buuun! Poate ai greșit businessul… Sufletul oamenilor nu are preț, indiferent câte “8”-uri are în coadă..

Pff… Mi-am “făcut”/”luat” la karmă-n seara asta……..

Cum n-avem altă treabă mai bună, revenim la o temă extrem de popularizată în zilele noastre: femeia, respectiv feminitatea.. Dar nu din orice perspectivă, ci din perspectiva care de fapt contează cel mai mult, ați ghicit.. din perspectiva maestrului spiritual, să-i spunem.. că merge.. Pompiliu Balmoș Dunăreanu…. Îl știți pe Dunăreanu, maestrul spiritual absolut.

(presupun că nu este necesar, dar ca să evit orice dubii, menționez că Dunăreanu este personaj colectiv, adicătelea aproape toți sunt mai mult sau mai puțin la fel.. Acum, na, cine se simte, n-am ce-i face….)

Am stabilit că spiritualitatea este un business bunicel, dacă ai anumiți parametri nativi (măsurați atent cu ansa) și evident, structură de business man.. Acum, nu o să avem pretenția ca toți maeștrii spirituali să aibă flerul Preafericitului, dar cât de cât s-au prins și ei cam cum stă treaba..

Așadar, ce e esențial la un business? Da, răspuns corect, CLIENTELA. Trebuie identificat targetul, publicul țintă. Evident, în acest domeniu publicul predilect este cel feminin, din multiple motive pe care nu le enumerăm aici, că nu ăsta este subiectul..

Dunăreanu s-a prins încă de la prima sută pe ansă că are misiune spirituală de gravitate maximă, așadar a realizat că trebuie urgent să se metamorfozeze într-un personaj misterios, cu iz ușor (foarte ușor) romantic, să-și mențină abdominalii la cote cât de cât optime.. ce mai, a devenit acest Mr. Grey de colțul străzii, asigurându-și succesuri fără număr în cadrul publicului feminin profund oftător și căutător de elevarea spirituală supremă, pe care o poate obține în exclusivitate doar prin mijlocitorul direct al divinității pe pământ, ați ghicit, Dunăreanu..

Astfel, fiind parte din misiunea pe care cu smerenie și-a asumat-o viața asta, Dunăreanu se sacrifică pentru Umanitate și nu ratează nicio domnișoară sau doamnă, indiferent de vârstă, ocupație, studii etc. El își răspândește cu generozitate cunoașterea fără a folosi metode de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuală, deoarece asta este misiunea lui ca gigolo-terapeut (a fost coleg de bancă chiar cu Gigi… acum nu se suportă, sunt concurenți..).

Inevitabil, ajungem la categoria de “foste”.. Na, toți gurii mai devreme sau mai târziu o comit karmic și își unesc destinele, pe perioade cuprinse între o săptămână și maxim 2 ani, cu câte o doamnă; normal.. Doar că lucrurile nu rămân așa.. Între timp, doamna începe să împrumute din calitățile “paranormale” mai mult sau mai puțin reale ale gurului, transformându-se într-o.. ați ghicit… “gură”. Cum altfel putem numi fosta nevastă a “gurului”? (nu vă gândiți la tâmpenii, vă rog.. e femininul logic)

Săptămâna, luna sau anul petrecute în imediata apropiere a unui guru sunt într-adevăr mai ceva decât o facultate, că gurul ce face el de fel? Exact, ați ghicit! Emană.. Diverse.. Iar “gura” ce face? Daa, din nou ați ghicit, felicitări! Absoarbe.. Energii.. (treaba voastră la ce vă gândiți, ce spun eu aici este știință pură..)

Și uite-așa se face că fix în momentul în care gurul decide că trebuie să-și continue epopeea fascinantă în viața asta și să mai emane și pe la alte doamne cu mai mult potențial financiar câte niște energie de calitate premium, are grijă să o asigure pe fosta “gură” de calitățile paranormale fantastice pe care i le-a transmis doar prin simpla prezență (și mai ales prin absență) în săptămâna, luna sau anul care trecură. Unii mai au și copii împreună, câte unii chiar mulți, și atunci face parte din “the legacy”.

Nu de alta, dar ideea că din gâscă ai devenit gură te face să accepți mai necondiționat țeapa pe care ți-ai luat-o punând botul la tâmpeniile pe care ți le-a debitat la începutul relației..

Așadar, nou transformatele “guri” încep să-și împartă în toate cele patru zări proaspătele descoperite calități para-psiho-pupu. Și uite-așa industria spiritualității înflorește, ceea ce este ok, PIB-ul României crește, moneda se întărește, economia înflorește.. Aaaa, stai că nu e fiscalizată.. Nu contează, cert e că oamenii devin din ce în ce mai spirituali..

Estimez că în câțiva ani toate colțurile patriei vor fi pline ochi cu conferințe (cacofonie intenționată) de spiritualitate.. Diverse triburi matriarhale care se vor “bate” spiritual pentru supremația asupra discipolilor, asta pe de-o parte pentru că numărul de diplome de dezvoltatori personali crește într-un ritm năucitor, iar pe de altă parte numărul fostelor consoarte de guri, actualmente ele însele guri (ok, până și eu devin confuză :))..), va crește de asemenea năucitor..

Îmi imaginez (că am stabilit că am imaginație bogată, ce naiba să fac?!) cam cum arată ceremonia de deschidere a unei conferințe spirituale organizate de o gură:

“Bine ați venit la conferința spirituală pe care am organizat-o. Aici vă veți descoperi pe voi.. Dragele mele, voi mă cunoașteți.. Bine.. Dat fiind că sunteți sor-mea, prietena din grădiniță și vecina de la 3, pot spune că mă cunoașteți chiar foarte bine…

Știți cât de multă cunoaștere am absorbit nefăcând real nimic, mie mi-e încă greu să citesc cărți mai groase de 10 pagini și încă am probleme cu cratimele. DAR… Fostul meu soț, ilustrul guru Bălmoșelu (aici toate oftează prelung, cu privirea împăienjenită de emoție), mi-a transmis toată cunoașterea lui.. Iar el știa să citeasca!

Transferul cunoașterii a fost treptat, atât cât eram eu pregătită să absorb pe frecvența mea, mai întâi printr-o șosetă pe care și-o lăsase (acum realizez că intenționat, atunci i-am făcut scandal monstru, încă eram inconștientă) lângă pat.. Îmi amintesc și acum senzația de omnisciență pe care am experimentat-o prin toți porii, prin toate simțurile.. Mai ales olfactiv…

După care un alt moment de revelație a fost când a venit beat criță în seara aceea binecuvântată (Maricica, tu-ți amintești, desigur, că beat fiind, a nimerit mai întâi la tine, la etajul 3) și într-un moment de conectare la Absolut, și-a vomitat efectiv toată Cunoașterea pe halatul meu.. Off, atunci a fost prima mea conectare cu Sinele Superior; ok, l-am înjurat, dar în secunda următoare m-am iluminat..

Să nu mai pomenim de toate cele două uniuni pe care le-am avut.. Eu sunt dovada vie a veridicității bancului ăluia cu femeia conectată la sursa de energie… Nu a existat priză mai însetată de cunoaștere și ștecher mai generos decât noi doi.. Acum a trecut pe alt tip de curent, dar e ok, sunt atât de înălțată spiritual că i-am dăruit libertatea fără să clipesc..

Așadar, după cum vedeți, toate cele de mai sus mă validează să fiu la rândul meu o gură iluminată, cu misiunea clară în viața asta să iluminez și pe alții, că totul are un sens, chiar și perioada petrecută cu nenoroci… iubitul meu fost soț, gurul Bălmoșelu.

În continuare, vă anunț programul conferinței:

9:30 – 11.00 STAT la micul dejun

11.00 – 13.00 FIINȚARE INTENSĂ (adică stat)

13.00 – 15.00 CONECTARE la LUMI PARALELE (adică un pui de somn)

15.00 – 17.00 FIINȚARE MAI PUȚIN INTENSĂ (adică stat la un păhărel de palincă)

17.00 – 19.00 CUNOAȘTERE DE SINE (adică stat în fața oglinzii)

De la 19.00 RECONECTARE LA LUMI PARALELE (somn ca lumea)”

(.. din două în două săptămâni)

Timp în care Dunăreanu, la rându-i ocupat cu propria misiune de răspândire a cunoașterii adevărate,  ajunge ca după 5.000 de femei (acum, să nu exagerăm, să nu-i dăm lui Bălmoșelu atât credit.. ok, 5.000 de femei x 2 minute – ar veni vreo 7 zile în total într-o viață.. restul literatură de specialitate – Playboy, Hustler, etc.) să cunoască într-adevăr FEMEIA, să realizeze importanța ei în viața lui, alta decât să-l susțină energetic și financiar, sau să-i facă urmași, sau să-l suporte, sau să facă piața, sau să-i spele șosetele..

Începe să organizeze seminarii și conferințe oftătoare pe tema feminității, a femeii, pe care el o cunoaște anatomic atât de bine, interior-exterior și jante… Și încă umple sălile cu gâște oftătoare, care speră să fie următoarea “ultima”, cu puțin noroc cât timp Bălmoșelu încă se poate deplasa singur la toaletă..

Offf, s-a făcut târziu, mă duc la conferință…

Sursa foto: https://pics.onsizzle.com/мужчины-созданы-для-прекрасного-1209812.png

Se pare că, fără intenție sau vreun plan bine gândit, am creat prin nevinovatele mele comentarii o interesantă vâlvuță în domeniul acesta atât de pestriț al spiritualității românești. Ba sunt ăia supărați că le comentez biznisurile de comerț online cu inițieri, ba gurii (am stabilit, pluralul de la “guru”) care se recunosc (toți!) în descrieri, ba clienții care îi cunosc și recunosc pe guri și pe comercianți (pe toți!)… Date fiind reacțiile și mesajele celor ce își fac timp și citesc ce scriu, comentează, apreciază sau dimpotrivă, critică (ceea ce apreciez în egală măsură), aș avea câteva comentarii..

Am observat că principala problemă (sau curiozitate) este legată de persoana mea – și aici sunt două categorii: cei pe care îi comentez și mă urăsc de moarte :)) (în tăcere, că dacă se exprimă e clar că se simt cu musca pe căciulă) și cei care pur și simplu au această curiozitate pentru că rezonează cu ce scriu și s-au intersectat și ei cu fauna spiritualității autohtone. Deja e o comunitate formată, ne știm toți cu toții, măcar din vedere..

Așa că m-a apucat brusc o pasă filozofică și mă întreb: de ce oare este atât de important pentru noi să etichetăm un om: e medic, e strungar, e vânzător la minimarketul din colț, e om de afaceri etc.. Sau: e femeie, e bărbat, e hermafrodit.. Sau: e urât, e frumos, e scund, e înalt..

Eu nu dau lecții, nu țin cursuri, nu organizez seminarii nici în România nici în.. Austria, nu mă interesează să practic vreo terapie, nu concurez cu niciun terapeut, în niciun domeniu.. Sigur nu încasez niciun ban (tocmai am verificat contul.. mda, sigur!) din ce scriu și nici nu mă interesează..

Contează dacă sunt femeie sau bărbat, înalt(ă) sau scund(ă), blond(ă) sau brunet(ă), sau contează profesia mea? (repet, ca să nu fie conflict de interese, n-are nicio treabă cu zona asta..).

Sunt un om. Un om pe care viața la un moment dat l-a obligat, ca pe mulți alții, să-și pună câteva întrebări, să facă niște schimbări, să riște tot, să cadă de nenumărate ori și să se ridice (din fericire) de tot atâtea ori.. Un om care are bucuria de a-și fi descoperit Adevărul personal, în niciun caz nu are pretenția de a deține Adevărul Universal, dar a învățat că în viață doar asta contează – adevărul sufletului tău. Care și el este deocamdată incomplet și în schimbare, pentru că atât timp cât suntem pe aici evoluăm, creștem, învățăm.. Ideea e să fim deschiși și să primim ceea ce viața are să ne ofere – și “bune”, și “rele”.. Și să nu ne impunem adevărul nostru asupra altora..

Ce contează sexul, vârsta, ocupația, numărul de la pantof? Ajută cu ceva? Mă întreba cineva care vroia să publice un interviu pe un site (celebritatea îmi dă târcoale pesemne, haha..) dacă totuși pot să-mi fac o prezentare, să dea greutate..

Dar de ce simplul fapt că suntem oameni nu este suficient? De ce continuăm să considerăm că vârsta, sexul, ocupația, averea etc. sunt cele care ne dau valoare, greutate, prestanță? Sunt om și atât.

Cred că oricine s-a preocupat cât de cât de dezvoltarea sa personală a realizat faptul că orice informație primită în primul rând este subiectivă (totul este relativ, umblă vorba..) și în al doilea rând este trecută prin filtrul intuiției personale, fiecare exact pe nivelul la care este.. Ceea ce scriu este adevărul meu în momentul prezent; unii rezonează, alții rămân neatinși iar pe alții îi enervează. Perfect.

Cei care trebuie să-și pună niște întrebări sunt cei pe care îi enervează, acolo este un punct bun de pornire în analiza interioară a fiecăruia. Pentru că cel mai mult învățăm atunci când recunoaștem într-o informație, sau și mai des într-o persoană, ceea ce de obicei refuzăm să vedem la noi. Dacă nu ne afectează este ok, nu face parte din ființa noastră, dar atunci când ne enervează/contrariază/intrigă – acolo avem de descoperit o comoară.. despre noi.

Scriu des despre anumiți terapeuți, maeștri (mai mult sau mai puțin wannabe), din multe domenii ale spiritualității.. Asta pentru că “întâmplător” am întâlnit mulți.. Nu scriu decât despre ceea ce am trăit eu (recunosc, cu înfloriturile de rigoare, chiar nu mă pot abține..) și eventual persoane din imediata apropiere. Nu că aș avea o problemă cu ei, cred cu tărie că fiecare se intersectează în viață exact cu experiențele de care are nevoie să evolueze, să învețe, să se cunoască. Nu că nu aș cunoaște și oameni fantastici, cu adevărat inspirați. Există.

Sunt recunoscătoare (pe Yin, așa..) pentru toți oamenii pe care i-am întâlnit în viața mea, TOȚI cu adevărat maeștri (nu neapărat terapeuți, am învățat lecții prețioase de la cei mai simpli oameni), pentru că toți m-au ajutat să descopăr puțin câte puțin cine sunt cu adevărat.. Unii cu o vorbă, unii prin exemplu, unii prin simpla prezență, alții prin lovituri crunte. Este ok, aveam nevoie de ele. Nu poți destructura un ego construit impecabil decât prin lovituri crunte. Și le-am primit. Și am căzut. Și m-am ridicat.

Este ok ca fiecare să experimenteze pe pielea lui, DAR există o anumită categorie de “guri” care nu numai pun oamenii pe căi aiurea (asta e, or fi avut nevoie de un ocol), dar ei funcționează după suavul principiu “dacă supraviețuiești, te transformi în diamant”. DACĂ supraviețuiești.

Am remarcat în spiritualitatea românească două umbre principale: prima este lăcomia, o adevărată disperare după bani.. Foarte mulți dintre “maeștri” au o frustrare congenitală privind veniturile pe care le acumulează pentru serviciile prestate.. Povestea e simplă – omul ajunge la un oarecare nivel de cunoaștere, la o oarecare capacitate senzorială, și în secunda următoare crește ego-ul în el cât Casa.. Poporului.

Brusc, uită că el este doar un instrument, uită că nu el salvează, nu el creează, nu el vindecă.. Uită că este doar un canal prin care o energie/forță superioară lucrează, începe să se creadă Dumnezeu (hmm… a mai fost unu’ care a crezut asta, îl știți..). Începe să îi desconsidere pe toți în jurul lui, ei nu au cunoaștere, ei nu văd ADEVĂRUL (el îl deține pe persoană fizică), începe să simtă cum toți în jurul lui există cu singurul scop de a-i fura energia mesianică, vindecătoare… Și uite-așa, Lumina începe să i se stingă în Întunericul din ce în ce mai pătrunzător care îl cuprinde..

Din acel moment, orice interacțiune cu ceilalți este percepută ca un consum inutil de energie, atât timp cât nu este remunerat corespunzător, iar problema principală este: Cam cât de corespunzător îl poți remunera tu, om simplu, pe Dumnezeu?? Iisus nu a precizat clar, a ars-o ambiguu.. Atunci fiecare dintre noii Iisuși răsăriți peste noapte în jungla spiritualității crește din ce în ce mai mult tariful, neapărat cu 8 în coadă, pe abundență.. Dar până când? Clar, niciodată nu va fi suficient..

Întotdeauna am considerat că este normal ca un terapeut (indiferent de ce terapie practică) să fie plătit pentru munca sa, pentru energia sa.. Este corect.  Dar s-a ajuns în zilele noastre la MAXIMUL absurdului.. Pentru că toți acești “guri” nevindecați nu fac altceva decât să își alimenteze egotic întunericul, astfel încât paradoxal ghiciți cine ajunge să-i alimenteze cu energie (când își anihilează sursa proprie)? Da, ați ghicit, exact cei care plătesc bani grei pentru privilegiul de a respira același metru cub de aer împreună cu Gurul vieții (îl știți, Gigi.. să-i zicem Luci?..).

Iar aici intervine a doua principală umbră identificată de mine: sexualitatea. Nu mă înțelegeți greșit, nu e nimic întunecat în sexualitate, dar în cazul băieților ăstora (iar spun, nevindecați) sexualitatea devine o sursă de alimentare cu energie.. Ajung să-și facă liste cu amante, se joacă fără scrupule cu minți și suflete (nu zic, și ele au ceva de învățat…), mint, fură, înșeală, manipulează, totul pentru a-și potoli frustrările maxime: în primul rând BANII (sinonim pentru ei cu PUTEREA) și în al doilea rând validarea unei masculinități îndoielnice (tot componentă a puterii).. Totul, ați ghicit, din lipsă crasă de valoare de sine, de PUTERE reală, interioară.

Priviți din afară, ei sunt chiar simpatici, ca niște personaje de desene animate, dar atunci când te intersectezi cu “victimele”, parcă nu prea-ți mai vine să râzi.. Toți avem un drum și toate experiențele prin care trecem au rostul lor, dar vine un moment în care realizăm că trebuie să ne recuperăm puterea noastră interioară, să nu o mai dăm altora, bonus pe lângă restul de bani plătiți..

Toți suntem oameni, toți avem aceeași valoare, doar suntem în momente diferite ale evoluției. Toți venim din același loc și ne vom întâlni în același loc. Inevitabil. Indubitabil. N-avem cum să ratăm. Niciunul.

Singurul maestru este viața.

Semnat: un om.