Femininul este esența, informația, programul de bază al întregii creații, sursa ei.. Dar fără Masculin, energia prin care întreaga creație este activată, energia acțiunii, a evoluției, până la urmă a desăvârșirii, cum s-ar manifesta?

Cât oare ne vom mai lupta pentru “supremația” femeii sau a bărbatului? Răspunsul este: atât timp cât ne mai lăsăm controlați de ego-urile pe care ni le-am creat.

Am experimentat supremația feminină, după care polii s-au inversat, masculinul a preluat conducerea.. Singurul rezultat a fost o rană permanent transmisă din generații în generații. Ne-am răzbunat noi pe noi și continuăm să o facem..

În esența ei, energia masculină este cea care însuflețește și pune în mișcare însăși viața, este energia acțiunii, a deciziei, a progresului.. Din păcate, societatea în care trăim este complet acaparată de aspectele negative masculine, cum ar fi agresivitatea exacerbată, competiția oarbă și continuă, lupta permanentă pentru putere, atât la nivel macro cât și la nivel individual, inclusiv în relații. Totul este o luptă..

Nu mi se pare deloc ușor să fii bărbat, într-o lume în care de mic ești învățat că trebuie să fii cel mai bun, mai puternic (deci clar nu ești suficient de bun decât prin comparație cu alții), când băiețelului, atunci când îl doare, i se spune “nu mai plânge atât, ești băiat, te smiorcăi ca o fată..” și atunci nu are altă opțiune decât să își înghită lacrimile și să își inăbușe emoțiile, să le îngroape încet încet până când, ca adult, uită câteodată complet de existența lor..

Nu mi se pare deloc ușor să fii bărbat pentru că trăiești permanent cu povara necesității de a fi “de succes”: trebuie să câștigi bani, cât mai mulți, pentru că în societatea în care trăim aceasta este măsura valorii unui bărbat..

Și atunci, pare că nu ai altă variantă decât să te lupți.. De mic, înveți să dai cu pumnul la propriu și la figurat, urmând ca atunci când te faci mare să continui să dai cu pumnul, mai mult la figurat, dar câteodată și la propriu..

În toată lupta, mulți bărbați uită că sunt mult mai mult decât niște mașini de făcut bani sau niște roboței. De succes unii, nu zice nimeni, dar totuși roboței.

Mulți bărbați se lasă păcăliți, în căutarea lor de validare exterioară, de competiția cu ceilalți și chiar cu femeile, îndreptându-și întreaga energie către achiziționarea ultimului model de mașină, către construirea celei mai mari case și inclusiv către achiziția familiei perfecte. Spun achiziție, pentru că de multe ori căsnicia este chiar o tranzacție. Nu neapărat de bani.

Așadar..

Nu, nu ultimul model de decapotabilă te face bărbat.. Nu banii, nu proprietățile, nu businessul. Felicitări că ai reușit să construiești toate astea, dar dacă tu crezi că gata, asta este suficient, mai gândește-te..

Nu, nu o pipiță tunată, de obicei cu minim 15 ani mai tânără, atârnată de brațul tău, care stă cu tine doar pentru că face parte dintr-o categorie de femei care încă nu își cunosc valoarea te face bărbat. Este doar o tranzacție care s-a mutat de pe Centură în mediul urban..

Nu, nu faptul că ai permanent minim o amantă, în timp ce soția și copiii te așteaptă acasă, te face bărbat. Bărbat ai fi dacă ai avea curajul să îți privești soția în ochi, să îți analizezi profund relația și dacă nu mai sunt sentimente (se întâmplă) să iei o decizie asumându-ți responsabilitățile pe care le ai.

Nu, nu faptul că atunci când decizi că nu mai funcționează relația cu soția ta, alegi să dispari complet din viața copiilor tăi, pentru simplul motiv că ai o altă relație, sau doar te încurcă.. Poți renunța la a fi soț, dar este inacceptabil să renunți la a fi tată. Nu de alta, dar totul se plătește..

Nu, nu faptul că te culci în fiecare seară cu o altă femeie te face bărbat.. Ești sigur că sex cauți? Dacă nu te-ai minți atât și te-ai opri puțin, ai realiza că de fapt altceva cauți, dar frica te împiedică să găsești ceea ce sufletul tău caută sau, când găsești, dai cu piciorul, tot din frică.

Și NU, în niciun caz nu faptul că îți lovești soția sau iubita te face bărbat.. Dimpotrivă, nimic nu-ți demonstrează mai mult lipsa de valoare, pentru că pentru a fi bărbat condiția de bază este să fii om.

Uitându-mă în jur, observ că indiferent de răni și frici, femeile au mult mai mult curaj decât bărbații.. Nu spun că nu există și excepții. Dar bărbații învață atât de bine încă de mici să își reprime și să își ignore emoțiile, încât ajung să își reprime și sentimentele și chiar pe sine.

Pentru că scopul lor în viață este să facă, să aibă.. Și în permanenta luptă pentru succes (așa cum definește societatea bolnavă în care trăim succesul), uită de vocea sufletului lor care are nevoie de altceva. De iubire.

Da, și bărbații, ca și femeile caută același lucru. Iubirea este energia care leagă tot ceea ce este, liantul fără de care totul s-ar dispersa.

Există o teorie larg răspândită în cadrul publicului masculin, care spune că bărbații sunt genetic, structural, organic (lista poate continua, se face apel la tot, inclusiv memoria reptiliană) construiți să fie “vânători”, ei nu pot avea o relație cu o singură femeie, că ei sunt pur și simplu altfel, motiv pentru care trebuie înțeleși și acceptați așa, că monogamia este strict o trăsătura feminină..

Am auzit-o inclusiv la diverși “guri” (am mai discutat despre ei), care susțin sus și tare teoria, și mai ales o flutură prin fața femeilor cu care interacționează, ca fiind semn de iubire necondiționată să accepți că bărbatul de lângă tine se mai duce și el cu una cu alta, că deh.. E bărbat, proiectat genetic să aibă mai multe partenere iar ea, dacă nu pricepe asta, e o fraieră complet nespirituală..

Așa să fie oare?

În primul rând ca să clarificăm, iubirea necondiționată nu este o frecvență care are legătură cu relațiile, ci cu nivelul fiecărui individ de elevare spirituală. Dar, în același timp, la nivel de relații, majoritatea tânjim (o ști sufletul nostru de ce..) pentru relații de iubire adevărată, care pot avea loc doar între oameni dispuși să evolueze pentru asta.

Toți căutăm relația aceea de iubire adevărată, fie că recunoaștem, fie că nu.. Femeile par a avea mult mai mult curaj în primul rând în a recunoaște și a-și asuma acest ideal. Bărbații par că au renunțat. Frica de eșec este mult prea mare.

Mulți bărbați, indiferent de poziție, funcție, rol social, au rămas la nivelul emoțional al copilului interior traumatizat de o relație disfuncțională fie cu mama, fie cu tatăl, fie cu ambii. Este foarte interesant cum foarte mulți, deși aparent realizați profesional și social, încă manifestă preponderent băiețelul din ei, care nu a reușit să se maturizeze emoțional în același ritm..

Ei reacționează exact ca niște băieței, doar că înlocuiesc mama cu soțiile, trenulețele și mașinuțele cu amantele, sau cu firmele pe care le conduc.. Concurează cu ceilalți băieței pentru a avea cea mai frumoasă femeie, cea mai tare mașină, cea mai tare casă etc.

Ce rol poate avea iubirea în viața lor? Dacă nu au simțit conexiunea emoțională cu mama, vor renunța să o mai caute, pentru că există riscul de a fi respinși iar și iar; iar rana este atât de mare, durerea atât de profundă încât nu pot risca.. Dacă nu au simțit conexiunea cu tatăl, sau dacă tatăl nu a fost un model pozitiv, fie vor repeta istoria și se vor rata într-un mod similar, fie vor acționa ca răzbunare, exact invers, vor dovedi că ei nu au eșuat (din perspectiva societății), nefiind conștienți că tocmai au făcut-o. Pentru că răzbunându-se pe tată se răzbună exact pe masculinitatea lor, pe ei..

Vor fugi la cel mai mic semn că femeia întâlnită prezintă un potențial periculos de a se îndrăgosti, vor desconsidera femeile, le vor respinge, pentru a evita riscul de a fi ei respinși. Și se vor mulțumi cu relații de CV, perfecte în ochii societății, cu substitute de mame, fără ca măcar o secundă să își pună problema dacă sunt fericiți, împliniți ca bărbați, nu ca băieței.

Și-și vor găsi refulări diverse, în băutură, diverse hobby-uri (de obicei cu exces de adrenalină), femei (diverse, cât mai multe), totul pentru a simți măcar o zi, o oră, un minut că trăiesc.

Iar dacă la un moment dat, sufletul lor care își dorește altceva va atrage în viața lor o femeie care îi va lua pe nepregătite și se vor îndrăgosti, băiețelul din ei nu va putea să o lase pe mama atât de mult căutată (deși tot negăsită). Pe de altă parte, bărbatul din ei (chiar în mica proporție în care există) nu va putea renunța nici la amantă.. Și uite-așa ajungem la telenovele incredibile mai mult sau mai puțin mediatizate, dar care formează din păcate o mare parte a tipologiei relațiilor în societatea în care trăim.

Masculinitatea corectă, dragi bărbați, este exprimată atunci când reușiți să vă identificați misiunea, atunci când sunteți împliniți cu ceea ce faceți. Atunci când faci ceea ce știi în sufletul tău că este misiunea ta în viața asta, banii vin de la sine, exact cât trebuie.

Un bărbat care își cunoaște valoarea nu concurează cu un altul sau cu tot restul, pentru simplul motiv că este conștient de unicitatea lui, de calitățile lui și nu are nevoie să demonstreze nimănui nimic.

Un bărbat adevărat trece dincolo de scuzele de tip hormonal, pentru că el știe că este mult mai mult decât corpul său și știe că adevărata împlinire nu vine din numărul de partenere sexuale ci din capacitatea de a se implica total într-o relație cu o femeie. UNA.

Un bărbat adevărat nu manifestă agresivitate față de ceilalți bărbați, și cu atât mai puțin față de femei, pentru că prin vindecarea rănilor interioare nu mai are nevoie de luptă. Un bărbat adevărat este echilibrat.

Așa cum am spus și o repet, suntem suflete.. Doar nuanțele diferă, structura de bază este aceeași. Capacitatea de dărui și de a primi iubire este singura măsură a ceea ce suntem, fie că suntem femei, fie că suntem bărbați.

Iubirea este în noi, iubire suntem noi, trebuie doar să ne reamintim asta și să vindecăm rănile care ne împiedică să ne manifestăm adevărata ființă. Să nu ne mai mințim că vrem putere, bani, sex etc. Să avem curajul să recunoaștem că nu asta ne dorim cu adevărat.

Pentru că dacă ne încăpățânăm, vine viața și ne demonstrează cam cât de deprimat poți fi chiar dacă ai putere, bani, sex.. Da, o scurtă perioadă e mult mai bine să fii deprimat la volanul unui bolid decât într-un Trabant, dar după zece minute, crede-mă va fi la fel..

Pentru  că toți, bărbați și femei, în esență căutăm un singur lucru: pe noi. Și cu cât reușim să avem curajul de a decide să avem relații autentice, cu atât ne apropiem mai mult de noi.

Nimic din A AVEA nu te va face vreodată fericit, poți începe cu A SIMȚI, oricât de greu ar fi, ca într-un final să te bucuri în A FI.

Deci ce decizi?

 

Advertisements

4 thoughts on “Adam! Un măr?

  1. Asta cu proiectarea genetica a barbatilor pentru poligamie si a femeilor pentru monogamie e una din cele mai amuzante manipulari clasice ale barbatilor, care culmea, percuteaza cu maxim succes la multe proaste! 🙂

    “Bărbat ai fi dacă ai avea curajul să îți privești soția în ochi, să îți analizezi profund relația și dacă nu mai sunt sentimente (se întâmplă) să iei o decizie asumându-ți responsabilitățile pe care le ai” – si de sentimentele ei, cui ii pasa? daca ea mai are inca sentimente pentru el? 🙂 sau fiecare cu responsabilitatea propriilor sentimente, ca doar indiferent de relatie/casatorie, fondul e acelasi : disparitia mai devreme sau mai tarziu a sentimentelor…si daca dispar, oare au existat cu adevarat vreodata? si daca tot pleci de la premisa acestei potentialitati, la ce bun atata oboseala, energie irosita aiurea? doar pentru o alta experienta? o alta lectie? o alta cunoastere de sine (mai buna)? poate decizi ca nu merita, din start 🙂

    “Nu, nu faptul că atunci când decizi că nu mai funcționează relația cu soția ta, alegi să dispari complet din viața copiilor tăi, pentru simplul motiv că ai o altă relație, sau doar te încurcă.. Poți renunța la a fi soț, dar este inacceptabil să renunți la a fi tată. Nu de alta, dar totul se plătește..” – azi renuntam la una, maine la alta si tot asa, treptat, mai renuntam la alte fragmente din noi, pana nu mai ramane nimic…sau poate doar niste obiecte uzate de prea multa folosinta….uneori si refolosite la infinit…si la ce bun toate astea? intrebare retorica…

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s