Mă gândeam astăzi la ce spectacol fantastic este viața.. Ne alegem să venim aici, ne alegem familia în care venim, ne alegem lecțiile pe care sufletul nostru vrea să le învețe și venim, iar și iar, să jucăm spectacolul.

Dar cât de simplu este totul atunci când ne dăm seama de spectacol!

Că e comedie, că e dramă, că e tragedie, că e pe alocuri SF, viața este de departe cel mai tare spectacol pe care noi toți alegem să îl jucăm..

Ca în orice film, accentul se pune pe relații. Ne alegem unii pe alții parteneri de scenă, fiecare cu locul lui perfect distribuit pentru atingerea scopului înalt al sufletului său..

Acum mult timp, am citit undeva ceva ce mi-a rămas în suflet și în care cred cu toată ființa mea: cele mai dragi suflete sunt cele care aleg rolurile negative în viața noastră, pentru că numai dintr-o imensă iubire sunt dispuse să se “sacrifice” și să riște ca, dacă noi nu ne învățăm lecțiile, să îndure sentimentele noastre negative toată viața (ură, furie, judecată..).

Da, cred asta..

În relații sunt cele mai multe drame.. de care avem nevoie ca să ne vedem umbra, să ne vindecăm răni vechi, să creștem.. Și da, întâlnim suflete care joacă acele roluri negative (soț/soție adulterini, partener/parteneră mincinoși/abuzatori, copii nerecunoscători, părinți abuzivi și multe alte roluri care ne sunt necesare în creșterea noastră).

Dar dacă în loc să îi vedem ca pe acești monștri care nu ne iubesc, nu ne vor, ne înșeală, ne mint, ne resping, am vedea dincolo de rol? Dacă am realiza că de fapt ei doar sunt acele suflete atât de apropiate, atât de dragi sufletelor noastre încât sunt dispuse să joace, viață după viață, orice rol care ne este nouă necesar? Așa cum și noi, viață de viață, jucăm roluri complementare în viețile lor..

Ok, Gigel nu te-a vrut.. A ales-o pe Gigica.. Perfect, el și-a făcut alegerea în viața lui. Cum ar fi să-i urezi lui Gigel toate cele bune împreună cu Gigica? Da, știu, al naibii de greu, că te doare rana ta de respingere, dar vezi tu, ea nu are legătură cu Gigel.. El doar este acel suflet drag ție care a venit aici să te ajute să îți vezi rana, să o vindeci, să te vindeci și să scapi pentru totdeauna de suferința iluzorie..

Ai de ales între a-l urî pe Gigel o viață (și practic a-ți otrăvi fiecare clipă) și a schimba perspectiva și a înțelege că Gigel are și el niște lecții de învățat, și probabil Gigica a fost cea potrivită pentru el la momentul respectiv.. Dacă ai putea doar să-ți amintești cât de strânsă este legătura sufletească între voi, dacă ai putea să te conectezi cu sufletul celui care aparent îți face un rău, dacă ai putea să vezi dincolo de spectacolul (fantastic de altfel) acestei vieți iluzorii, oare cum ar fi?

Ambii implicați într-o relație își au partea lor de lecții.. Nu cred în relații în care doar unul are de învățat, inclusiv relațiile profesori-elevi.. ÎNTOTDEAUNA înveți, chiar și tu, profesorul.. Nu ai fi acolo altfel.. În viață, în univers, în multivers nimic nu este degeaba.

Ce poate fi mai frumos decât vindecarea unei relații conflictuale (de orice tip – prietenie, cuplu, părinte-copil..) și a fiecărui suflet implicat, prin conștientizarea de către fiecare a umbrei proprii, prin asumarea responsabilității (nu a vinei, ci a responsabilității) și prin transformarea tuturor resentimentelor, reproșurilor, culpabilizărilor în acceptare, iertare și iubire?

Știi că ți-ai învățat lecția când ești recunoscător tuturor celor care ți-au fost profesori, pentru că asta au fost toți cei care ți-au “făcut rău”.. Nu ai fost nici un moment o victimă. Nimeni nu este. Indiferent de situație. Tu ai ales.

Cum ar fi să ne uităm în spate și să-i iertăm complet pe toți “nenorociții”, “nenorocitele”, “porcii” și “panaramele” și să le mulțumim din suflet pentru tot ce ne-au învățat despre noi? Cum ar fi să îi iubim prietenește și să le dorim tot binele din lume, pentru că ne-au iubit atât de mult (la nivel de suflet) încât au ales să ne facă un bine cu orice preț, chiar și cu cel al purtării temporare a ștampilelor de mai sus? Cum ar fi să îi vedem așa?

Evident, în momentul în care te afli într-o relație de abuz (de orice fel) primul pas este să ieși. După care, încet-încet, să vezi de ce ai fost acolo, în ce fel te abuzai tu astfel încât a trebuit să apară o altă persoane să-ți reflecte asta..

Încet – încet faci pace cu tine, înțelegi de ce s-a întâmplat așa, ce ai avut nevoie să înțelegi, ce lecție să înveți, poate lecția a fost tocmai să ieși din relație, să te alegi pe tine.. Orice ar fi, vei înțelege..

Dar nu te vei vindeca niciodată complet până nu vei putea să îl ierți și să îl înțelegi pe abuzator. Nu spune nimeni să reiei legătura cu el. Nu se pune problema de existența unei interacțiuni în plan fizic. Da, ar fi ideal ca și el să fi înțeles ceva și să fi schimbat ceva. Dacă și el a reușit să-și vindece rănile, dacă și el a reușit să destructureze puțin câte puțin mecanismele de apărare atât de bine construite, dacă și el a reușit să renunțe la ego..

Chiar dacă nu s-a întâmplat așa, tu poți să îți dăruiești vindecarea. Înțelegându-l. Iertându-l. Poate chiar iubindu-l.. Așa cum este, cu defectele sale, cu imperfecțiunile sale, cu rănile sale.. Vindecarea ta nu depinde de vindecarea lui.

Dar ce minunat trebuie să fie momentul în care doi foști “dușmani” se pot întâlni ca doi prieteni – oameni noi, eliberați de lanțurile care i-au ținut în suferință, care au înțeles fiecare sensul experienței lor împreună, care și-au acceptat lor și celuilalt defectele, care s-au iertat pe ei și l-au iertat pe celălalt, care au ajuns să se iubească pe ei și inevitabil și pe celălalt!

Când au înțeles ce glumă bună e viața asta și cât de încrâncenați au fost în niște roluri absurde, când pot bea împreună o cafea amintindu-și toată “drama”- cât de mult s-au identificat cu niște măști care nu aveau nici o legătură cu sinele lor, câte lacrimi au vărsat , cât s-au urât fără nici un motiv real aparent.. ?

De fapt, motivul este cheia. Să ne dăm seama de joc, să ieșim din iluzie, să devenim noi scenariștii conștienți ai spectacolului vieții noastre..

De fapt, motivul a fost chiar cafeaua..

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

6 thoughts on “Totul pentru o cafea!

  1. Ador cafeaua, iar spectacolul de care vorbesti e fix asa cum il stiu si eu…poate si altii…dureros si profund..pentru ca avem simturi deosebit de sensibile..tocmai asta face sa avansam…dar daca suntem sinceri putem ajunge sa bem cafeaua cu drag!

    Liked by 1 person

  2. Daaa…of cat iubire, numai iubire! violatorii, pedofilii, criminalii, abuzatorii de tot felul, nu o fac decat din dragoste pentru noi, pentru a ne ajuta sa ne intelegem, sa ne luam lectiile, sa-si ia si ei lectiile….ce frumos! ce minunat! minunata lume noua, intr-adevar! 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s