Picchu Machu

.. și-am ajuns la șaman… Mai exact șamaniță. Dâmbovițeană.

Acum, vreau să precizez că indiferent cât de incredibilă poate părea povestirea, unele chestii de mai jos (vreo 3%, dar alea esențiale..) chiar sunt pe bune… Nah, toți am fost cândva tineri și curioși, îmi recunosc limitele (trecute și prezente)..

Întâmplător, acum multi ani mă intersectez de o doamnă șamaniță.. Nu oareșcare, ci cu conotații de-a dreptul mondene.. Una școlită prin Peru, inițiată atât în toate tainele șamanice, cât și în cele lumești, de zi cu zi.. Mi-a explicat ea (menționez că vârsta creierului meu la acel moment era undeva în jur de 5-6 ani după cum se va detalia mai jos..) care e ideea cu șamanismul, cum totul e incredibil de roz, nu trebuie să stai să sapi să-ți descoperi și să-ți vindeci rănile, ci ea te ia și te duce direct sus (acum realizez că se referea la o cracă, dar atunci nu m-am prins..) în loc cu verdeață, unde nu e suspin, dar nici activitate neuronală…

Totul frumos, setup-ul impresionant (cum de obicei este când ai karmă bună și un bărbat mișto, care a făcut ceva în viața lui, dar pe care ai tu grijă să îl lași fără nimic, tehnică șamanică pură… dar asta e altă poveste..), multe pietre, tobe, pleduri,  macrameuri, muzică în surdină, ce mai, idilic! Mă simțeam fix în Machu Picchu, recunosc mai mult Picchu decât Machu…

La instrucțiunile șamaniței, mă așez pe o saltea, respir adânc, lent, după care uniform accelerat, după care accelerat rapid, până când, de la hiperventilație, îmi dă asigurări că intru direct în călătorie șamanică… (neah.. de fapt o amărâtă de amețeală)

Inspir, expir, totul căpăta o gravitate din ce în ce mai mare, sunt la un pas să mă întâlnesc cu animalul, pasărea sau insecta de putere, să-mi recuperez toate bucățile de suflet.. Întâlnesc așa cum mi se spune un bătrân înțelept (cu siguranță ghidul meu, care are să-mi transmită un mesaj important pentru sufletul meu..), hmmm.. da, parcă îl văd, se apropie de mine, mă ia de mână și…  în sunetul tobelor accelerânde…. îmi șoptește ceva la ureche.. DA! Aud! Mi-e clar..

.. Trebuie să merg la toaletă!!!!!

(asta din cauza ceaiurilor profund purificatoare consumate înainte de ședință..)

Pfff, acum am o problemă (de fapt două..). Cum stau eu cu ochii închiși și o aud pe șamaniță foșnindu-se în jurul meu, murmurând chestii, arzând diverse (tobele bat din ce în ce mai tare, ierburile miros din ce în ce mai aromat, șamanița este din ce în ce mai implicată).. îmi zic să fac un efort să intru-n theta, poate chiar în gamma, să mă desprind de trup și să-l las să facă ce-i vine lui, doar să scap naibii din situație..

După câteva încercări eșuate de decorporalizare, nu mai pot și dau din cap, în șoaptă, cu grijă să nu alung vreun spirit prietenos, semn că vreau să zic ceva.. (mi-e milă de ea, e clar că se stresase mult, mă simt de departe cel mai nespiritual om de pe Gaia, DAR intuiția mea (deși dăduse clar rateuri cu vizita asta) împreună cu ghidul îmi spun că ține mai mult totuși la saltea decât la terapia mea).. așa că..  în cel mai meditativ mod, dau semne că vreau să mă exprim..

Ea, în plin elan șamanic, îmi șoptește misterios, cu mult înțeles ascuns: “Ce-ți spune ghidul? Spuneee.. Lasă-ți inima să primească toate mesajele pe care are să ți le transmită..”

Pff.. Îmi iau o figură transcedentală, oftez prelung, și (ce naiba sa fac????), îi zic șoptit: “Trebuie să merg la toaletă..”

Face o pauză… Mi-e clar că vrea să mă înjure. Sunt dezamăgirea secolului.. Dă scurt din cap și zice tot șoptit, în ritm de tobe, “Hai, du-te..”.

Eu, maximă încântare, mă duc la toaletă cu grijă să nu rup vraja. Intru, mă uit în stânga, mă uit în dreapta, nici un animal de putere.. Pff, slavă Domnului!

Rezolv problema și revin.. Ea încă în meditație, eu mă așez cuminte la loc, ca și cum nimic nu s-a întâmplat, reiau procesul terapeutic.. (adică stau în continuare pe saltea)

Din nou respirație, hiperventilație, sigur acum îmi reușește mult mai bine look-ul spiritual, m-am detensionat.. închid ochii și mă chinui să simt ceva, să văd ceva, pe cineva, oricine, orice.. Mă chinui, mă chinui… Nimic!

La un moment dat îmi zice că pleacă singură în călătorie șamanică să îmi recupereze bucățile de suflet (m-a evaluat corect, io clar nu-s în stare..). Cât e ea plecată mă gândesc să-mi aprind o țigară dar mă abțin.. Nu știu dacă se cade.. Mă uit la pietre, pleduri.. Super combinație de culori.. Ia uite, Maricica a postat ceva pe facebook, e la mare… Hahaha, dau like… Revin pe saltea la timp..

Se întoarce.. Îmi povestește ce a văzut.. Se pare că pe drum îmi văzuse niște lanțuri în jurul mâinilor și al picioarelor (face sens, întotdeauna mi-a plăcut rock-ul, nu îndrăznesc să întreb dacă erau cu Metallica sau Guns, după faza cu toaleta mă abțin..), cică mi le-a dezlegat.. Super! Mersi mult! Acum o să-mi fie mult mai ușor la duș..

Pe urmă îmi zice că a văzut un contract încheiat într-o altă viața – hmmm.. nu mi-e clar dacă e cel de vânzare-cumpărare al casei sau cel de ipotecă, dar cică l-a rupt!

(sper totuși să fi fost ăla de ipotecă… Haa!! abia aștept să le râd în nas ălora de la bancă.. ce i-am făcut, fraieeeeriiii….. 30 de ani my ass..).

După care îmi spune că s-a întâlnit cu animalul meu de putere – nuuu, nu e gâsca, urât să vă gândiți la asta…. Nuuu, e RÂMĂ.. Cică e ok, că râma e animal sacru, puternic și spiritual.. Trec repede peste asta, încă mă bucur că am scăpat de ratele la bancă.. fraaaieeeri…

După care urmează momentul de aur al vieții mele – îmi zice că este lângă mine unul dintre ghizii mei, Ioana D’Arc! Pe bune! Jur! Cică e lângă mine, să închid ochii, să-i pun o întrebare și să ascult răspunsul..

Eee, p-asta chiar n-am văzut-o venind.. Inițial cred că s-a terminat ședința și e momentul de spus bancuri…. Bufnesc într-un râs isteric…. După care îi văd fața și-mi dau seama că nu e banc.. Tac. Pff, iar mi-am pierdut fața spirituală…

– E Ioana d’Arc.. aici.. acum? întreb cu emoție, după ce-mi dreg vocea..

– Da, este aici alături de noi și așteaptă să-i pui o întrebare, ceva ce te preocupă în momentul ăsta..

– Aha… Păi… Pot să o întreb în gând, aș vrea să am o discuție privată, dacă se poate?, găsesc soluția salvatoare.

– Da, cum preferi, întrebi și aștepți să primești răspunsul..

Respir adânc, închid ochii și, prin cel mai mare efort de voință al vieții mele, îmi mențin o moacă serioasă.. Și o întreb.. (nu, nu “să mori tu c-ai fost fecioară?!”, cum ați putea crede.).. Glumeam, n-am intrebat nimic..

Acum, a nu se înțelege greșit. Eu nu neg că Ioana d’Arc venise și avea o discuție cu mine.. Nuuuuuu.. Tot ce zic e că jur că eu n-am auzit-o; na, ea e mai finuță de fel și poate vorbea încet, sau poate franceza mea nu e perfectă, ori era Mercur retrograd, ceva clar a fost defectuos în comunicare..

După care aștept.. și aștept.. un interval pe care îl consider satisfăcător pentru un dialog interior plin de mesaje transcedentale și oarecum inteligent, dincolo de banalitățile de început, gen “ce faci fată? toate bune? auzi, te strângea rău armura aia?” etc…

Da, intervalul a fost bine ales, i s-a părut satisfăcător, după fața pe care o avea când am deschis ochii.. Din nou, arborez fața mea de sărbătoare.. Mă întreabă plină de entuziasm: “Ți-a răspuns?”, eu răspund cu emoție gâtuită “Daa..”.

Îi explic că simt să nu dezvălui amănunte din discuție, deoarece după atâta încărcătură spirituală simt o nevoie bruscă de puternică interiorizare și în plus nu luasem consimțământul Ioanei..

Spirit evoluat, m-a înțeles..

În afară de cele de mai sus, mai pot menționa că în aceeași ședință se pare că au discutat cu mine și spiritele naturii, lângă o cascadă. Din nou eu nu le-am auzit, dar clar a fost de la mine, deși și Mercur ăla..

Aaaa, și între timp am verificat la bancă.. Deși le-am spus clar și cu lux de amănunte, i-am amenințat inclusiv că data viitoare când mai discut cu Ioana d’Arc îi spun, încă ne judecăm pentru anularea contractului de ipotecă, reziliat de drept prin ruperea acestuia de către șamaniță in timpul calatoriei șamanice.

Deși le-am clarificat că vorbim despre un contract semnat într-o altă viață, insistă cu detalii stupide, gen data semnării, etc. Ce să le faci? 3D-iști. Cred că o să iau totuși legătura cu Ioana să-mi recomande un avocat mai bun..

Cred că ar fi un moment bun să mă las de spiritualitate…

Deși cunoscându-mă…

(Disclaimer: ne plac șamanii adevărați, respectăm ayahuasca, o fumăm cu drag ..)

 

(Sursă foto: https://www.shamanlinks.net/wp-content/uploads/2015/03/shamanic-druminging.jpg)