M-am hotărât! Merg la o sesiune de regresie în vieți anterioare. La comun. Am citit undeva cum că sunt unii care organizează seminarii de genul..  (nu sesiuni individuale, ci grupuri). Cât de cool!, îmi zic..

Intotdeauna mi s-au părut interesante regresiile în vieți anterioare (sau călătoriile în vieți paralele). Pe bune..

Am auzit și multe povestiri ale celor care au avut experiențe de genul.. Ce mi se pare foarte interesant e că întotdeauna cei care accesează (prin diverse metode) astfel de vieți sunt minim Napoleon, Cleopatra, Maria Magdalena, Isis, bona lui Horus etc.. Unul nu regresează într-o viață în care e un simplu croitor, frizer, un păduche în barba lui Burebista, calul lui Ștefan cel Mare sau mustața lui Vlad Țepeș.

Nu pot totuși să nu am niște semne de întrebare despre cum faci chestia asta într-un grup; bine, la asta se adaugă o oarecare experiență cu câteva regreso-terapeute care se ocupă cu această activitate, onorabilă de altfel.. Să te plătească oamenii să-i regresezi, ăsta da talent!

M-am interesat și prima regulă este că fiecare își trăiește experiența “intern” (n.r. în suc propriu), fără a o verbaliza. Îmi imaginez eu că nu e ok nici cu lătrat, nechezat, piuit etc.

Apoi, se pare că prin diferite metode de adâncire a transei își accesează niveluri profunde ale conștiinței, “acolo unde toate barierele de spațiu și timp dispare” (wow, ce tare!, mă gândesc.. ăștia fac să dispară și gramatica!) și sunt accesate amintiri pe care mintea conștientă nu le percepe.

Apoi se lucrează “intens” la vindecarea și integrarea amintirilor prin diverse tehnici. Terapeutul conduce procesul cu voce tare, iar participanții trăiesc în interior propriile experiențe.. (Pe principiul “fiecare cu a mă-sii”)

Intru în sala de regresie. Mulți oameni, și mai multe vieți.. Fac cunoștință cu trei dintre colegii mei de regresie: Gigel, Maricica și Gică. De-aș ști eu că viețile noastre se vor întrepătrunde definitiv!

Moderatoarea începe:

– Dragii mei, bine ați venit la întâlnirea din această seară, în care vă voi ajuta să regresați.. considerabil.. Unii, mai norocoși, puteți reuși să regresați cu sute de ani, dar voi, cei mai puțin norocoși, nu uitați că regresăm câte puțin în fiecare joi de la ora 18.00, așa că perseverați!

Etapele sesiunii de regresie sunt simple, închideți ochii, găsiți-vă o poziție confortabilă, relaxați-vă total, dar nu permanent.. Când bat din palme fiecare se va afla în viața cea mai relevantă și de maximă importanță pentru el..

Regresanții închid ochii, se relaxează profund.. Moderatoarea showului bate din palme și…

se creează o mare viață în care..

… Gigel se trezește că este Alexandru cel Mare, anul 331 Î.Hr. într-un moment de maximă importanță – profund corelat cu situația curentă prin care trece: tocmai cucerise Persia și se grăbea spre palat pentru că îl apucase o durere cruntă de burtă.. (Se înțelege cu ușurință că pentru Gigel este destul de greu să își trăiască în interior propria experiență; din minut în minut aceasta riscă să se exteriorizeze..)

Exact când mai are câțiva pași până să cucerească definitiv tronul, se împiedică brusc de un bolovan.. Se rostogolește, își rupe un picior își fracturează clavicula, și în cădere aruncă o privire disperată către bolovan.. Îi pare familiar…. Și realizează cu groază: bolovanul era Gică!!! Săracu’ se trezise și el în viața cea mai relevantă pentru situația curentă..

Gică stătea puternic interiorizat și, ca și în prezent, întreaga viață anterioară trecea pe lângă el..

În tot timpul acesta, Maricica zâmbea mulțumită.. În viața în care nimerise era o tânără frumoasă, la curtea lui Ludovic al XIV-lea, toate doamnele de la curte o invidiau pentru frumusețea ei, ce mai, de departe viață mai relevantă nu se putea găsi..

Cum se bucura ea de confirmarea trecutului măreț, pe care întotdeauna îl suspectase, brusc o lovește conștientizarea!! Regresase în viața cea mai relevantă pentru ea – în viața vecinei de la 5!!!!!

Evident pentru Maricica – ca și pentru Gigel – partea cu interiorizarea trăirilor este foarte dificilă, deoarece ca și în viața curentă principala ocupație este tocmai exteriorizarea vieții vecinei de la 5..

Totul pare minunat pentru ceilalți, doar eu habar n-am cine sunt și în ce viață. Încet încet îmi dau seama că sunt și eu în viața noastră comună, îmi simt măreția, simt cum influențez istoria, doar că.. pffff.. dintr-odată scuip un fulg.. bleah… Îmi dau seama în sfârșit, cu groază, cine sunt: o GÂSCĂ! (DA, puternic corelat cu viața curentă și cu participarea la această sesiune..)

Totul e clar acum. Întrebări la care ani de zile nu am găsit un răspuns acum sunt clarificate. De unde vin? Cine sunt? Către ce mă îndrept? Cât de pufoși sunt fulgii cât încă sunt pe gâscă?

Toți avem un moment de iluminare bruscă..

Gigel poate în sfârșit să înțeleagă cauza constipației care l-a chinuit o viață – clar, frica de moarte. Pentru Gică e evidentă abordarea relației viitoare cu șeful, iar Maricica își reconfirmă că e pe misiune. Mie mi-e clar că trebuie să mai stau pe acasă – gâsca din mine a fost vindecată! În plus, da, fulgii sunt pufoși..

Acum, cu gâsca eliberată, parcă nu mi se mai pare o idee genială regresia în grup, nu de alta dar pot exista inclusiv șanse mari ca Gică să aterizeze accidental în viața Maricicăi (și la fel de accidental să și rămână..) sau Gigel să combine amintirile proprii cu ale lui Gică, exceptând cazul în care terapeutul trasează cu cretă albă câmpul informațional al fiecăruia.

În plus, fabulație sau nu, anumite amintiri accesate chiar pot avea o încărcătură emoțională intensă, iar prelucrarea și vindecarea acestora de fiecare în “interior” poate da cu virgulă, să ne gândim la Gică, săracu’..

Mda.. M-am lămurit cu regresiile, iau serios în calcul să termin cu prostiile și să fac o călătorie șamanică.. Nu pot să mai am speranțe foarte mari în legătură cu animalul meu de putere, dar măcar ayahuasca am auzit că e mișto..

Să (ne) revenim!

Sursa foto: http://www.9gag.com/gag/5818153

Advertisements

6 thoughts on “Să regresăm, zic!

  1. Seminarii, cursuri,terapii sunt frectii la un picior de lemn,pierdere de timp si bani.Sunt multi cei care vor sa fie ca noi intr-un timp scurt si ar plati oricat pentru asta. Trezirea spirituala este solutia ,adica pe cale naturala,cand individul ,.pardon …..”elevul” este pregatit pentru a primi darul divin . Si este singurul care nu poate fi obtinut cu bani, de aceea este DAR.

    Like

    1. Sunt de acord, este un mare DAR dar 🙂 in acelasi timp vine si prin foarte multa munca personala.. Eu cred ca orice experienta (curs, terapie, intalnire cu un om, maestru sau cum vrei sa-i spui etc.) are rolul perfect in ecuatia drumului fiecaruia.. Cred ca cel mai mult invatam si trebuie sa fim recunoscatori tocmai celor care aparent ne fac rau, poate aparent isi bat joc.. Asa crestem! Eu recunosc fac misto de niste lucruri dar clar experientele respective erau necesare unora…:) Toti ne trezim, fiecare in ritmul lui.. Asta e frumusetea vietii, nu putem da gres, doar mai ocolim un pic… ❤️😊

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s