Thrillerul perfect.. Eternul război al bărbaților (îi știți, ăia care vin de pe Marte..) contra femeilor (alea de vin de pe Venus).. Separare, judecată, competiție, luptă, furie.. Punem de-un Oscar!

Păi dacă tot trăim într-o luptă continuă pentru supremație (nu e clar asupra a ce), să analizăm puțin taberele.. Ne vom concentra doar pe una – două idei principale, ar ocupa prea mult timp și spațiu să analizăm toate cele 50+ shades of Grey..

Așadar, sunt ELE, cu o filozofie clară de viață – femeile nu că sunt egale, sunt net superioare bărbaților, ăia în principiu au un rol cel mult decorativ, chiar și pentru perpetuarea speciei ne descurcăm fără ei. Pe scurt, “toți niște porci..“. De obicei între 6.00 si 16.30 sunt feministe convinse, iar începând cu lăsarea serii (variază în funcție de ora de vară, respectiv iarnă) devin niște simple ființe gingașe și sensibile care tot ce își doresc este să iubească și să fie iubite, să aibă relația perfectă la care visează din fragedă pruncie, să vină EL să le sărute pasional, să le ia în brațe și să le poarte pe culmile fericirii…

Cum care EL? Evident porcul dintre orele 6.00 si 16.30… 

Bine, nu mă înțelegeți greșit, acum mai contează și alte chestii ce țin de interiorul porcului – de exemplu, unele dintre aceste ființe gingașe, în urmărirea idealului lor de iubire perfectă, reușesc să pătrundă în adânc, în forul interior cel mai ascuns al porcului și din starea aceea unică de conectare sufletească, reușesc să identifice din prima emoțiile, pasiunile, chiar și marca mașinii pe care acesta o conduce.. Iar atunci când ating acel punct de contopire maximă, ele pot decide că parcă e ok, are copite chiar finuțe și un rât atrăgător, mai ales privit din dreapta…

Apoi, inevitabil… sunt EI – acești macho carpatini, frumoși, deștepți (pe bune, mămica le-a spus-o.. dacă nu credeți întrebați-o..), neapărat cu bani și mașină de fitze parcată în fața blocului în care au garsoniera (cine are cunoaștere adevărată știe că în a 8-a zi (Illuminati au scos asta din Biblie) Dumnezeu a făcut Jeep-ul, un pic jenat văzându-l pe Adam cum stătea el cu mărul în mână și cu privirea pierdută, în căutarea maică-sii care sa-i zică ce are de făcut).. Acela a fost momentul istoric în care Jeep-ul a devenit unica unitate de măsură a masculinității..

EI sunt nemulțumiți groaznic de ELE și oftează des în timp ce își fac unghiile cu lac incolor și câteodată lăcrimează chiar (mai ales în timpul pensatului) – toate niște interesate, atente doar la poza lor de profil de pe Facebook! Da, aia cu jeepu’.. EI sunt interesați de femeile adevărate, frumoase, gingașe, cuminți, intelectuale.. Weekend de weekend își caută cu frenezie sufletul pereche în Bamboo, Fratelli, Loft și alte locuri înalt vibraționale, sunt dispuși la orice sacrificiu în numele iubirii, frecventează toate locurile cu o concentrare mare de spiritualitate și intelectualitate, în special Centura.

Dar NU. Toate sunt niște panarame.. Așa că după ceva căutări o iau un pic emo și realizează că urâtele îi deprimă… Ceea ce ne-ar putea face să îi întrebăm:

” Pisi, da’ de ce te lovești tu doar de urâte?! Băiat frumushel ca tine.. Doamne ferește, dacă o fi adevărat că atragem ceea ce emanăm din interior, realizezi cât botox și silicon ai pe interior?!?! În locul tău mi-aș face urgent analizele..”

… dar nu-i întrebăm.

Buun.. cam astea ar fi (foarte pe scurt) principalele categorii..

Și acum stau și mă întreb: oare așa să fie?! Eu cred că nu.

Suntem cu toții SUFLETE venite să experimenteze această călătorie magică care se numește viață, să învățăm niște lecții, să creștem, să vindecăm răni emoționale adânci, să ne reamintim cine suntem cu adevărat și să creăm cea mai bună versiune a noastră. Împreună!

Da, în funcție de planul sufletului nostru putem avea nevoie să manifestăm în această viață mai mult partea feminină sau cea masculină, DAR nu cred nici o secundă într-o diferență profundă între bărbați și femei.

TOȚI căutăm în relațiile noastre aceleași lucruri: acceptarea, valorizarea, iertarea, IUBIREA – în esență tot ceea ce nu putem să ne oferim singuri. Și atunci în căutarea noastră de către noi avem nevoie de oglinzi, ne îndrăgostim și reîndrăgostim permanent de noi.. Până când va veni un moment în care ne vom găsi și atunci nu vom mai AVEA NEVOIE de oglinzi, ci doar vom FI.

Nu ne-a învățat nimeni să căutăm DOAR în interiorul nostru, nimeni nu ne-a îndemnat să îndrăznim pentru că indiferent cât doare (și doare…), va merita fiecare lacrimă, fiecare suspin, fiecare secundă de suferință..

Pentru cei care citesc aceste rânduri, vă spun (din experiență, nu din cărți..): îndrăzniți, aveți curajul de a intra până în adâncul Iadului din voi, pentru că doar trecând prin el vă veți purifica și veți arde TOT ce nu sunteți VOI.

.. și așa, într-o zi glorioasă, porcul și panarama se vor retrage, lăsând loc unei relații de iubire între un BĂRBAT și o FEMEIE.

DOUĂ SUFLETE 

Advertisements

2 thoughts on “Porcul și panarama

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s