Sunt mii de cărți, articole, site-uri care predau in 3, 5, 10, 20+ de pași cum să fii fericit. Totul este clar, mai puțin cum faci exact asta..

Principiul este simplu – dacă vrei să fii fericit, fii!

Ce, nu poți? Hmmm… Ești clar defect, că celelalte 10 milioane de cititori de bestsellere de genul ăsta au reușit. Toți. Mai puțin tu..

Stai în prezent. Iubește necondiționat. Iubește-TE necondiționat. Renunță la atașamente.

Ce, nu e clar?!

Interesant este că toți au dreptate, doar tu pari că ești singurul care nu pricepe..

De ce?

Pentru că pentru a aplica oricare dintre “rețetele” propovăduite de unul sau de altul, trebuie să ai mai întâi curajul de a-ți identifica propria rețetă, propriul drum.

“Stai în prezent”, zic ei..  – da, tu vrei, te chinui, te holbezi nonstop la ceas să nu pierzi prezentul, dar ce te faci când rănile sufletești îți poartă gândul la fostul partener, de care-ți este încă dor? Ce te faci când se apropie data scadentă pentru rate și facturi, și stii că nu ai bani să le plătești? Ce te faci când tot prezentul tău nu face decât să-ți reactiveze rănile din trecut (chiar din copilărie)? Cum stai tu zen într-un prezent continuu?

“Iubește necondiționat”, “renunță la atașamente”, zic ei.. – da, tu vezi logica, dar ce te faci când în miez de noapte partenerul tău primește telefoane clandestine, când gelozia te sfredelește ca un pumnal, când vine și te anunță că pleacă?

“Iubește-te necondiționat”, zic ei.. – da, sună fantastic, chiar face sens, dar ce te faci cu vocea mamei care încă-ți sună în cap: “de ce nu poți fi si tu ca X?”, “nu meriți nimic”, “mi-ai distrus viața”, “din cauza ta am suferit o viață, ca să-ți fie ție bine..” etc.? Ce te faci cu vocea tatălui care urlă în același timp “nu ești bun de nimic”, “mă faci de râs” etc.?

Tu vrei să te iubești necondiționat, vrei să nu mai fi sclavul unor relații în care simți că mori puțin câte puțin, vrei să uiți de trecut și să nu te mai preseze frica viitorului, dar cum faci asta? Au băieții ăștia o pastilă?

Sunt câte unii care predică, și chiar cu convingere, că te poți programa mental – da, stai zi de zi în fața oglinzii și-ti repeți obsesiv: “mă iubesc”, “mă iubesc”, “mă iubesc”….. până când, într-o zi cu soare, o să te trezești cu inima invadată de iubire de sine… Pe buneee?!?!

Sunt mulți care propovăduiesc diverse…

De obicei, toate metodele în 3, 5, 10, 20+ pași sunt doar variante de a fugi de tine, de a te îndepărta de tine, de a-ți hrăni iluzia că totul este perfect (că așa trebuie, că e evident că toți prietenii tăi de pe facebook sunt hiper-fericiți, deci și tu TREBUIE să fii la fel), în timp ce în sufletul tău sapă din ce în ce mai adânc sentimentele de neputință, de lipsă de valoare, de furie, chiar de ură față de tine.

Pentru că ceea ce pentru toți pare atât de ușor, pentru tine pare imposibil, de unde rezultă că singurul care nu e în stare să fie fericit pe lumea asta ești tu. “NU EȘTI ÎN STARE DE NIMIC”, răsună o voce.. Să fie a mamei? Să fie a tatălui? Hmm.. oricum, pare familiară..

Eu nu dau soluții, pentru simplul motiv că NU EXISTĂ soluții universale.. Eu pot vorbi doar din experiența proprie și atât. Și da, enumăr niște pași pe care eu i-am făcut și cu care pot rezona poate și alți oameni.. Și chiar dacă o singură persoană rezonează și îi ușurează cu 0,01% drumul, este fantastic!

În primul rând, esențială este sinceritatea față de tine. Ești fericit? În mod real, cu adevărat, indiferent care e ideea ta de fericire.. Întreabă-te asta si vezi ce simți în inima ta, vei ști.. Următorul pas este să accepți ceea ce simți.

Dacă simți că ești fericit, perfect – orice faci, continuă..:)

Dacă simți că nu ești fericit, vezi dacă simți că meriți să fii.. Dacă simți că meriți, vezi dacă reușești să ajungi să vrei cu adevărat să fii fericit.. Vrei? Este tot ce îți dorești în viață? Chiar dacă momentan nu vezi soluția, indiferent de cum arată ACUM viața ta, cât de complicată, cât de tragică, cât de absurdă, cât de închisă este viața ta ACUM, vrei totuși să fii fericit?

Dacă ar veni acum o zână cu o baghetă magică și ea ar putea să-ți schimbe viața (complicată, tragică, absurdă, ermetică) ai alege să o lași? Sau ți-ar fi frică și ai prefera să rămână totul la fel? Repet, dacă TOTUL ar fi posibil printr-o magie….

Dacă răspunsul tău este că ai lăsa-o să schimbe tot și cu bagheta ei magică să aranjeze toată viața ta în așa fel încât să fii fericit, atunci TE FELICIT.

VEI FI FERICIT! (te asigur)

Dacă eziți sau refuzi, atunci mai stai puțin în viața pe care o trăiești, și mai pune-ți din când în când întrebarea… Va veni o vreme (nu foarte departe de ACUM) când vei raspunde DA. Pentru că a fost suficientă acea primă întrebare.. Este doar o chestiune de timp până vei ajunge să-ți dorești să fii fericit..

Înainte de TOT și de TOATE este INTENȚIA. Nu există forță creatoare mai mare în Univers, pentru că intenția ESTE forța creatoare a TOT ceea ce ESTE.

Buuun, perfect… Deci vrei.. E tot ce trebuia, pentru că din secunda în care ai decis că vrei, în viața ta vor apărea exact oamenii potriviți, evenimentele potrivite, îți vor pica în mână cărțile potrivite, articolele potrivite, îți garantez că totul va veni la tine. Îți dau în scris..

Chiar dacă la prima vedere lucrurile par a se complica, ai încredere.. Totul este fix cum trebuie.. Încredere și răbdare..

Va trebui doar să-ți schimbi puțin perspectiva din care privești lucrurile. Atât.

În primul rând trebuie să conștientizezi că TU ai ales să vii pe pamânt. Nu te-a parașutat nimeni, nu te-a pedepsit nimeni, nu ți-a dat nimeni brânci.. TU AI ALES SĂ VII AICI.

În al doilea rând trebuie să conștientizezi că TOT ceea ce este în viața ta (oricât de complicat, tragic, absurd, fără ieșire pare), ABSOLUT TOT este alegerea TA (mai exact este experiența pe care sufletul tău a ales să o trăiasca, să o vindece și de care să se elibereze).

(Și dacă TU ai ales-o, ce zici? Poți să o depășești?)

Știu, pare absurd, dar încearcă.. Încearcă să vezi tot ceea ce ți se întâmplă nu ca pe o soartă nedreaptă, ci ca pe o realitate pe care sufletul tău a ales să o experimenteze pentru a învăța ceva.. Deocamdată nu ne concentrăm pe lecție, doar fă un efort să accepți că există această posibilitate..

În momentul când reușești sa accepți faptul că poate exista un plan superior acestei existențe (face și sens, la cât de absurdă pare, nu?), un plan în care totul are un sens, în momentul în care reușești ca atunci când cineva vine și îți dă o palmă, pe lângă emoțiile normale declanșate, după ce trece situația, să stai să te gândești “dar de ce dintre toți cei prezenți, a venit tocmai la mine să îmi dea o palmă?” – în momentul în care nu te vei concentra pe sentimentul de victimă și de nedreptate și te vei gândi “de ce am atras asta în viața mea? oare să fie agresivitatea mea (pasivă sau nu)? oare să fie frica mea?” (indiferent ce ți se întâmplă, de la cele mai banale lucruri până la cele mai profunde), atunci vei face un pas colosal către cunoașterea de sine.

Din momentul acela îți vei recăpăta PUTEREA.

În prima fază este înfricoșător să nu ai pe cine să dai vina, nu? Dar trebuie să înțelegi un lucru esențial: NU ESTE VORBA DESPRE VINĂ.. Este vorba despre RESPONSABILITATE.. TU singur ești responsabil pentru TOT ce se întâmplă în viața ta. Cam nasol, nu?

Nu, pentru că vine și vestea cea bună: TU poți să și schimbi TOT.

Nu peste noapte. Dar ai răbdare cu tine, deja ai ajuns atât de departe.. Nu renunța tocmai acum.. Pare că nu poți, simți că nu ai cum, dar crede-mă tot ce trebuie să faci este să ai răbdare.

Trebuie să mai înțelegi că nu ești tu defect, nu a uitat Dumnezeu/Universul/Sursa (cum îi zici tu) să-ți implementeze fix ție un anumit soft de bază, nuuu… Trebuie doar să înțelegi că tu, ca noi toți de altfel, ești aici pentru că ai niște răni emoționale de vindecat.. TOȚI (ok, cu câteva excepții punctuale de-a lungul istoriei umanității) avem răni emoționale de vindecat.

Nu e vorba despre a te programa mental pozitiv, nu este vorba despre a medita sau a levita continuu, este vorba despre a avea curajul de a accepta că ai niște răni, a le recunoaște și de a-ți seta INTENȚIA DE VINDECARE.

Oricât îți repeți în oglindă “sunt frumos” nu vei șterge rana sufletească din copilărie, când copiii râdeau de tine și te strigau “extarterestru”.. (nu am gasit alta rimă:))

Oricât îți repeți în oglindă “mă iubesc” nu vei șterge rana sufletească a copilului abandonat, respins, umilit de părinți, care l-au făcut să creadă că el nu merită să fie iubit.

Trebuie să îți iei inima-n dinți, să te întorci acolo și să vindeci, una câte una, toate rănile pe care sufletul tău le cară.

Mai trebuie să înțelegi ceva.. Viața oricum îți va scoate în cale exact acele relații si împrejurări care vor reactiva rănile din tine.. Da, cu părinții vei fi ok în aparență, dar vei atrage fix persoane care te resping, care nu te iubesc, care te agreseaza etc.

La nesfârșit…

De ce? Pentru că sufletul tău se luptă să-ți vezi rănile, pentru că doar văzându-le le poti vindeca. Si nu, nu e Gigel de vină pentru suferința ta, deși el te-a înșelat “mișelește” cu Maricica.. NU! Pe Gigel doar ți l-ai atras în viață ca să-ți arate rana din tine.. El doar a adus la suprafață ceva ce era în tine, adânc îngropat…

Și viața îți va aduce atâți Gigei câți vor fi necesari pentru ca TU să vezi că rana ta atrage Gigei, nu Gigeii îți provoacă vreo rană..

Iar cand vei conștientiza asta, va fi fantastic, pentru că te vei putea întoarce la cauza inițială, la primul moment în care ai simțit rana (de obicei copilărie) și vei putea privi ceea ce s-a întâmplat în trecut din perspectiva adultului de acum, care înțelege și își asumă responsabilitatea, și așa vei vindeca trecutul, vei vindeca rana si NICIODATĂ viața nu îți va mai scoate în cale vreun Gigel, pentru simplul motiv că nu mai este necesar…

Ai VINDECAT rana gigelească! (din nou, nu am găsit altă rima..)

Iar când vei realiza că toți Gigeii și toate Maricicile sunt de fapt niște oameni cu rănile lor, care își fac alegerile (mai mult sau mai puțin inspirate) în viețile lor, nu au vreun interes meschin să o distrugă pe a ta, atunci vei face un URIAȘ pas către starea de conștiență care se numește IERTARE NECONDIȚIONATĂ, și de aici va mai fi doar un pas către starea de conștiență care se numește IUBIRE NECONDIȚIONATĂ.

Din proprie experiență am observat că este în mod paradoxal mult mai ușor să îi iertăm pe ceilalți, indiferent de faptele lor, decât să ne iertăm pe noi. Pentru că principalul conflict pe care trebuie să-l vindecăm este cu noi. Ceilalți sunt doar niște oglinzi, mai mult sau mai putin crăpate..

Dar am stabilit deja că VEI FI FERICIT.. Deci este o chestiune de timp până când vei ajunge să te înțelegi, să simți povara sufletului tău pe care îl împingi într-un colț și îl învinovățești..

Pentru că tu nu știi acum tot ceea ce el a trăit, toate umilințele, respingerile, mutilările, ciopârțirile.. Tu acum îl judeci, că te obligă să trăiești experiențe pe care nu ți le-ai dori, dar tu nu înțelegi că doar îmbrățișându-l cu blândețe, doar având totală încredere în el și în alegerile lui, doar îndrăznind să te apropii de el, așa rănit și însângerat cum este, doar iubindu-l ca pe cel mai de preț diamant, doar atunci te vei UNI cu el, te vei IERTA complet, te vei IUBI complet si NECONDIȚIONAT și vei putea în sfârșit SĂ FII CEEA CE AI FOST DESTINAT SĂ FII.

Abia atunci vei începe să trăiești, în sfârșit..

… SĂ FII..

 

 

 

 

Advertisements

14 thoughts on “Ce? Nici tu n-ai reușit să fii fericit în 10 pași?!

    1. Pai atunci cand reusesti sa schimbi perspectiva, sa ajungi sa vezi ranile, sa sapi adanc, sa le vezi cauzele si sa le vindeci nu-ti mai pui intrebarea asta 🙂 .. Cand reusesti sa te gasesti pe tine si sa-ti accepti si sa-ti integrezi umbra treci la o alta etapa in viata – CREATIA.. Suntem co-creatori, deci scopul vietii noastre e sa cream (orice, fiecare cu misiunea lui) si sa ne bucuram de viata.. (zic eu..) 🙂

      Like

      1. perfect spus. Foarte sarcastice textele tale insa de fiecare data ajungi unde trebuie. Multumesc pentru doza de ras si pentru adevaruri universale. As vrea sa ne relaxam chakrele impreuna candva.

        Like

    1. Venim cu rana initiala in suflet, apoi ea se activeaza pentru ca pe parcursul vietii sa o vindecam.. Sa intelegem ca noi nu suntem rana. Sa reusim sa ne oferim noi insine ceea ce ne lipseste si ne activeaza ranile – acceptare, iubire, iertare. Noi am ales sa apara rana ca sa ne vindecam sufletul.. Asa vad eu..

      Like

  1. Foarte frumos si corect spus.
    Iadul si Paradisul sunt de fapt in fiecare din noi. Iar ranile ni le alegem pentru a evolua, nu a ne vindeca.
    Felicitari pentru acest articol !

    Liked by 1 person

  2. Oamenii in marea majoritate a timpului sunt inconstienti spiritual. Inconstientul este constiinta “neexploatata” constient, pentru ca de fapt fiecare dintre noi, in esenta ,este constiinta pura. Mintea cu tot bagajul de conceptii , credinte,tipare implantate inca din copilarie ,este un filtru opac in fata constiintei si atunci perceptia fiecaruia este determinata de aceste conceptii. CONCEPTIA COMANDA PERCEPTIA. Conditionarile,tiparele acumulate in subconstient in timp au generat frici patologice ,deci rani emotionale.Fricile sunt cele care hranesc egoul si care ne mentin in trecut sau viitor.E nevoie de munca interioara personala pentru identificarea ranilor si vindecarea lor,pentru ca aceste rani emotionale ne mentin in negativitate , in suferinta ,oprind evolutia spirituala .Acesta este motivul incarnarilor repetate .Fara transcenderea egoului ,fara depasirea fricilor care nu sunt decat iluzii ale mintii ,nu se poate realiza evolutia.Evolutia spirituala este modificarea frecventei vibratiei , ridicarea constiintei.Pentru a schimba ceva la nivel de mentalitate e nevoie sa treceti de tipare , de conditionari care va mentin in pozitia de sclavi ,dependenti de altii ,incapabili de a fructifica potentialul nativ ,comoara interioara -Sinele divin.

    Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s