Să regresăm, zic!

Să regresăm, zic!

M-am hotărât! Merg la o sesiune de regresie în vieți anterioare. La comun. Am citit undeva cum că sunt unii care organizează seminarii de genul..  (nu sesiuni individuale, ci grupuri). Cât de cool!, îmi zic..

Intotdeauna mi s-au părut interesante regresiile în vieți anterioare (sau călătoriile în vieți paralele). Pe bune..

Am auzit și multe povestiri ale celor care au avut experiențe de genul.. Ce mi se pare foarte interesant e că întotdeauna cei care accesează (prin diverse metode) astfel de vieți sunt minim Napoleon, Cleopatra, Maria Magdalena, Isis, bona lui Horus etc.. Unul nu regresează într-o viață în care e un simplu croitor, frizer, un păduche în barba lui Burebista, calul lui Ștefan cel Mare sau mustața lui Vlad Țepeș.

Nu pot totuși să nu am niște semne de întrebare despre cum faci chestia asta într-un grup; bine, la asta se adaugă o oarecare experiență cu câteva regreso-terapeute care se ocupă cu această activitate, onorabilă de altfel.. Să te plătească oamenii să-i regresezi, ăsta da talent!

M-am interesat și prima regulă este că fiecare își trăiește experiența “intern” (n.r. în suc propriu), fără a o verbaliza. Îmi imaginez eu că nu e ok nici cu lătrat, nechezat, piuit etc.

Apoi, se pare că prin diferite metode de adâncire a transei își accesează niveluri profunde ale conștiinței, “acolo unde toate barierele de spațiu și timp dispare” (wow, ce tare!, mă gândesc.. ăștia fac să dispară și gramatica!) și sunt accesate amintiri pe care mintea conștientă nu le percepe.

Apoi se lucrează “intens” la vindecarea și integrarea amintirilor prin diverse tehnici. Terapeutul conduce procesul cu voce tare, iar participanții trăiesc în interior propriile experiențe.. (Pe principiul “fiecare cu a mă-sii”)

Intru în sala de regresie. Mulți oameni, și mai multe vieți.. Fac cunoștință cu trei dintre colegii mei de regresie: Gigel, Maricica și Gică. De-aș ști eu că viețile noastre se vor întrepătrunde definitiv!

Moderatoarea începe:

– Dragii mei, bine ați venit la întâlnirea din această seară, în care vă voi ajuta să regresați.. considerabil.. Unii, mai norocoși, puteți reuși să regresați cu sute de ani, dar voi, cei mai puțin norocoși, nu uitați că regresăm câte puțin în fiecare joi de la ora 18.00, așa că perseverați!

Etapele sesiunii de regresie sunt simple, închideți ochii, găsiți-vă o poziție confortabilă, relaxați-vă total, dar nu permanent.. Când bat din palme fiecare se va afla în viața cea mai relevantă și de maximă importanță pentru el..

Regresanții închid ochii, se relaxează profund.. Moderatoarea showului bate din palme și…

se creează o mare viață în care..

… Gigel se trezește că este Alexandru cel Mare, anul 331 Î.Hr. într-un moment de maximă importanță – profund corelat cu situația curentă prin care trece: tocmai cucerise Persia și se grăbea spre palat pentru că îl apucase o durere cruntă de burtă.. (Se înțelege cu ușurință că pentru Gigel este destul de greu să își trăiască în interior propria experiență; din minut în minut aceasta riscă să se exteriorizeze..)

Exact când mai are câțiva pași până să cucerească definitiv tronul, se împiedică brusc de un bolovan.. Se rostogolește, își rupe un picior își fracturează clavicula, și în cădere aruncă o privire disperată către bolovan.. Îi pare familiar…. Și realizează cu groază: bolovanul era Gică!!! Săracu’ se trezise și el în viața cea mai relevantă pentru situația curentă..

Gică stătea puternic interiorizat și, ca și în prezent, întreaga viață anterioară trecea pe lângă el..

În tot timpul acesta, Maricica zâmbea mulțumită.. În viața în care nimerise era o tânără frumoasă, la curtea lui Ludovic al XIV-lea, toate doamnele de la curte o invidiau pentru frumusețea ei, ce mai, de departe viață mai relevantă nu se putea găsi..

Cum se bucura ea de confirmarea trecutului măreț, pe care întotdeauna îl suspectase, brusc o lovește conștientizarea!! Regresase în viața cea mai relevantă pentru ea – în viața vecinei de la 5!!!!!

Evident pentru Maricica – ca și pentru Gigel – partea cu interiorizarea trăirilor este foarte dificilă, deoarece ca și în viața curentă principala ocupație este tocmai exteriorizarea vieții vecinei de la 5..

Totul pare minunat pentru ceilalți, doar eu habar n-am cine sunt și în ce viață. Încet încet îmi dau seama că sunt și eu în viața noastră comună, îmi simt măreția, simt cum influențez istoria, doar că.. pffff.. dintr-odată scuip un fulg.. bleah… Îmi dau seama în sfârșit, cu groază, cine sunt: o GÂSCĂ! (DA, puternic corelat cu viața curentă și cu participarea la această sesiune..)

Totul e clar acum. Întrebări la care ani de zile nu am găsit un răspuns acum sunt clarificate. De unde vin? Cine sunt? Către ce mă îndrept? Cât de pufoși sunt fulgii cât încă sunt pe gâscă?

Toți avem un moment de iluminare bruscă..

Gigel poate în sfârșit să înțeleagă cauza constipației care l-a chinuit o viață – clar, frica de moarte. Pentru Gică e evidentă abordarea relației viitoare cu șeful, iar Maricica își reconfirmă că e pe misiune. Mie mi-e clar că trebuie să mai stau pe acasă – gâsca din mine a fost vindecată! În plus, da, fulgii sunt pufoși..

Acum, cu gâsca eliberată, parcă nu mi se mai pare o idee genială regresia în grup, nu de alta dar pot exista inclusiv șanse mari ca Gică să aterizeze accidental în viața Maricicăi (și la fel de accidental să și rămână..) sau Gigel să combine amintirile proprii cu ale lui Gică, exceptând cazul în care terapeutul trasează cu cretă albă câmpul informațional al fiecăruia.

În plus, fabulație sau nu, anumite amintiri accesate chiar pot avea o încărcătură emoțională intensă, iar prelucrarea și vindecarea acestora de fiecare în “interior” poate da cu virgulă, să ne gândim la Gică, săracu’..

Mda.. M-am lămurit cu regresiile, iau serios în calcul să termin cu prostiile și să fac o călătorie șamanică.. Nu pot să mai am speranțe foarte mari în legătură cu animalul meu de putere, dar măcar ayahuasca am auzit că e mișto..

Să (ne) revenim!

Sursa foto: http://www.9gag.com/gag/5818153

Vrei?

Vrei?

Photo: Nagit Mioara Cristina (https://www.facebook.com/nagit.mioaracristina)

Ne naștem într-o familie. Avem o mamă. Avem un tată. Dacă suntem norocoși sunt alături de noi și ne țin de mână, așa cum pot ei, toată copilăria. Cu defectele lor, cu ce au ei de oferit, sunt acolo și încearcă să ne ghideze. Ne oferă exact cadrul de care avem nevoie pentru a evolua, pentru a înțelege cine suntem și cine ne dorim să fim.

Ne naștem într-un anumit mediu. În afară de părinți, avem o întreagă comunitate de oameni cu care interacționăm – prieteni, vecini, profesori, colegi.. Fiecare are locul potrivit în viața noastră, cu același scop, de a ne șlefui și de a ne ajuta să ne creăm și să ne transformăm în adultul care mai departe va genera o familie, va fi punctul de plecare al devenirii celor care vin.

Uitându-mă în jur, realizez că am uitat complet că ne naștem și într-o ȚARĂ. Un petic de Pământ, perfect ales pentru a ne furniza energia de care avem nevoie pentru a crește. Țara în care venim pe acest Pământ poartă toată energia tuturor generațiilor dinaintea noastră, toate emoțiile, toate victoriile și toate înfrângerile, toate bucuriile și toate durerile celor care au fost odată, chiar și pentru o secundă, aici.

În copilărie ni se povestesc sec niște evenimente. Ni s-au băgat în cap niște stereotipuri și fraze de lemn pe care cei care ni le-au transmis nu le-au simțit nici o secundă, deci nici noi..

Am crescut cu tot bagajul părinților noștri – dezamăgirea, furia, neputința, resemnarea.. Am crescut cu singura armă de apărare a unei generații învinse: mișto-ul..

Și totuși.. Când oare o să realizăm că indiferent cine suntem, sângele tuturor celor dinaintea noastră curge prin corpul nostru? Când oare o să realizăm că toate bucuriile noastre li se datorează și lor? Cănd oare o să realizăm că toate neîmplinirile noastre sunt rezultatul unor plăți, pe care le adâncim prin disprețul nostru pentru ei și pentru țara în care am ales să ne naștem?

Venim aici vieți după vieți.. Când oare o să realizăm că NOI suntem strămoșii noștri? Că ADN-ul nostru este suma tuturor bucuriilor, necazurilor, realizărilor și înfrângerilor noastre?

De ce altfel ne-am fi născut aici? Dacă nu să curățăm ceea ce noi am creat de-a lungul secolelor..

Și avem de curățat… Trădări, renunțări, orgolii, crime.. Avem treabă.

Ne-am obișnuit ca singura formă de exprimare să fie mișto-ul.. Singura reacție la întrebarea “where are you from?” să fie jena de a fi român. Singurul lucru cool să fie faptul că studiezi/muncești în afară. Nu contează ce faci, dar nu stai aici. Ești un câștigător.

Pe aceste sentimente s-a creat în mod natural (alături de contextul istoric nefericit pe care tot noi l-am atras ca formă de plată) întreaga societate, și evident clasa politică – exponentul  ei.

La fiecare 4 ani ne mirăm că iar nu avem pe cine să alegem. Am ajuns la performanța să “apelăm” inclusiv la condamnați penal, la persoane reținute. Din toată țara asta fantastică nu există oare persoane eligibile decât cei deja condamnați/reținuți/pătați?

Toți vorbesc despre schimbarea clasei politice.. De aproape 30 (treizeci) de ani…

Păi dragilor, ce-ar fi să începem să ne schimbăm noi, fiecare dintre noi? Măcar cei care au început să se trezească (sunt mulți). Și unul câte unul, prin conștientizarea fiecăruia, în ritmul lui, a faptului că am venit aici cu un motiv și cu o misiune, și așa cum nu e frumos să îți înjuri mama și e la fel de urât să îți înjuri tatăl, este INACCEPTABIL să îți înjuri țara, să îți negi istoria, să îți acuzi strămoșii, indiferent de ce a fost..

Fiecare dintre ei a făcut ce a crezut el că e mai bine. Clar se putea mai bine, dar oare nu e un motiv că a fost așa?

Tot vorbim despre creșterea personală, despre iertare și acceptare.. Oare nu ar fi momentul să începem să extindem munca noastră cu noi la un nivel ceva mai mare? Nu ar fi momentul să ne iertăm ca neam, să-i iertăm pe cei dinaintea noastră și să ne iertăm pe noi pentru că ne-am negat atât timp identitatea?

Atunci când din ce în ce mai mulți dintre noi vom înțelege cine suntem și ne vom înțelege rolul atât în propria viață cât și în propria țară, atunci când ne vom reconecta la strămoșii noștri – să nu uităm că dacii au fost o civilizație fantastică și au deținut cheile Cunoașterii adevărate – atunci când vom ierta TRĂDAREA DE NEAM și nu o vom mai manifesta (pentru că fiecare o manifestăm permanent, la nivel individual) – va fi o chestiune de timp până se va atinge masa critică pentru SCHIMBARE – schimbarea reală, organică, sănătoasă a acestui popor.

Atunci când fiecare dintre noi va putea să spună “da, sunt român” cu mândrie, iubire și respect, fiecare inimă care emite aceste sentimente va contribui la crearea unui câmp imens de energie care va smulge țara asta minunată din noroiul trecutului de care nu mai aparține.

Îți respecți părinții? Atunci respectă-ți și țara. Este locul în care sufletul tău a ales să înflorească, este cea mai importantă sursă de energie vitală pentru tine. Poți merge în toate cele patru zări, aici rămân rădăcinile tale.

Hai să mai renunțăm la mișto, hai să mai renunțăm la a fi “cool”lepădându-ne de propria țară, hai să mai renunțăm la judecată, hai să mai renunțăm la a da vina pe oricine în afară de noi, hai să nu ne mai fie rușine că suntem români.

Totul pornește de la valoarea personală.

Nu trebuie să ne raportăm la Eminescu, Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul ca să fim mândri că suntem români. Hai să ne raportăm la noi.

Eu sunt important deci țara în care m-am născut nu poate fi altceva decât specială, ca și mine. Altfel nu aș fi ales să vin aici. Altfel sunt NIMIC.

Totul ține de creșterea personală a fiecăruia. Nu poți să te consideri spiritual, trezit, dar să arunci cu noroi în țara în care tu singur ai ales să vii. Și dacă ești trezit și conștient, atunci AI DATORIA să o afirmi, tare și răspicat, ca energia ta să îi atingă și pe cei din jurul tău.

Dacă vrei să vindeci pe cineva, e simplu.. Iubește-l!

Dacă vrei să-ți vindeci țara, e simplu.. Iubește-o!

Dar VREI?

Felicitări, ești MAXIM viața asta!

Felicitări, ești MAXIM viața asta!

Chiar nu am de ales – spiritualitatea românească este atât de ofertantă încât nu pot face față năvalei de subiecte.

În episodul din seara aceasta al Teleenciclopediei, vom aborda o specie rară, relativ recent descoperită de savanții români (mai exact savantele) și anume GIGOLO-TERAPEUȚII.

Fauna spiritualității românești nu abundă în exemplare ale acestei specii la momentul de față, dar cei care sunt fac toți banii (de fapt, ca să fim sinceri, ei ar vrea să facă, dar din păcate condițiile vitrege ale habitatului precum și propriul intelect îi împiedică).

Gigolo-terapeuții sunt in general ființe solitare, nu umblă în haite, deoarece interacțiunea cu masculii îi inhibă. Preferă femeile, pentru că ei în esență tot asta sunt, în ciuda unei oarecare excrescențe în zona genitală, pe care cercetătorii britanici au admis după lungi dezbateri să o denumească penis, în lipsa unei alternative viabile.

Încă de la vârste fragede, gigolo-terapeuții (dotați de altfel cu unele calități ieșite din comun – inteligență peste medie și chiar anumite dotări para-psiho-științifico-fantastice, pe care le recunoaștem și apreciem..) și-au identificat niște metode infailibile de manipulare a populației feminine (evident, asta ca reacție de apărare, ca urmare a unei relații cel mai probabil defectuoase cu mama, pentru că și gigolo-terapeuții au fost și ei mici cândva, iar unii încă persistă cu încăpățânare..).

Acum, să nu exagerăm, nici nu e foarte greu să identifici punctele slabe ale unei populații predominant feminine crescute în familii disfuncționale (gen tata o bate pe mama, tata o părăsește pe mama, etc.), bombardate cu povești cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene, ulterior cu romane de Dumas, ulterior cu telenovele, ulterior cu filme romantice hollywoodiene, ulterior cu bloguri de romantici incurabili….

Singura condiție este  blocarea oricăror sentimente și emoții, dar a fost genetic demonstrat că gigolo-terapeuților le lipsește fix gena aia de dă emoții.

În mod natural, fiecare exemplar de gigolo-terapeut ajunge la vârsta maturită.. ajunge la o vârstă mai mare.. Începe să se prindă că femeia din el este prea sensibilă să pătrundă într-o lume a bărbaților și atunci, folosind tehnici ieftine gen dat din gene, oftat prelung, mângâiat de păr, alternat cu accese aparent masculine repetate îndelung în oglindă (că nah, nu toate femeile sunt lesbiene..) identifică exact exemplarele feminine care au nevoie de “ajutorul” său.

Am stabilit deja că între timp gigolo-terapeutul nostru (pentru simplificare îi vom spune în continuare Gigi, că merge..) s-a maturiz… s-a făcut mare. El a muncit ceva, nu zic, și și-a construit (mai ales că acum e simplu, sunt metode..) o imagine de Buddha, Iisus, Dalai Lama, George Clooney, John Lenon, Shirley Temple, Lessie (cățeaua din filmul cu același nume) si Paulie (papagalul vorbitor) – toți la un loc (pentru mai multe detalii, dați pe google, respectiv imdb).

Am stabilit deja că Gigi are calități reale native de manipulare, la care a adăugat două – trei tehnici de manipulare de colțul străzii, o idee de lucru cu energiile mai mult sau mai puțin subtile și implementare de programe mai mult sau mai puțin distructive pentru fani/fane, dar întotdeauna profitabile pentru el, reușind chiar să-și încropească un mic grup de adoratori, prin alternare haotică de elucubrații furioase cu lacrimogenități ce ating direct sufletele celor care încă le mai au la ei. Ce mai, de departe Gigi pare un fucking iluminat.. Când te apropii, dacă ești foarte atent, undeori chiar ai impresia că îi zărești un început de suflet, dar de obicei este iluzie optică..

Așa se face că într-o zi vine Mimi la Gigi pentru o consultație..

– Bună ziua! Dumnezeule, Gigi, am ajuns în sfârșit la dvs., sunt atât de emoționată…

– … (zise el din sprânceană). Spune-mi Gigi, Dumnezeule e prea lung, plus ăla e un expirat, îmi strică businessu’.. Ce vrei? (tună el, după care se retrage la toaletă să-și șteargă cu noile lui șervețele parfumate broboanele de sudoare generate de efortul masculinității mimate combinat cu noua cremă de față de zi puternic hidratantă)

– Am venit și eu pentru o consultație, vă rog.. Am văzut pe facebook că sunteți cel mai bun dintre guri (n.r. pluralul de la guru).. Știți, am și eu o problemă…

– Ești o vacă! (tună din nou, în timp ce-și ordona atent mărgelele, fuseseră reduceri în Dragonul Roșu..).

– Poftim?! (reuși Mimi să îngaime printre suspine, după aproximativ 10 minute…)

– EȘTI O VACĂĂĂĂĂĂ!!!!

…. (stupoare)

– Off, e atât de evident în aura mea? (îl întrebă Mimi cu glas stins după încă 10 minute) Nu vă merit de guru, eram sigură că nu merit nici să respir același aer cu dvs., ramâne să adulmec în continuare pagina dvs. de facebook.. Îl sun chiar acum pe șofer să vină să mă ia, e cu Bentley-ul la spălat.. Uitați cei 8.888 euro pentru cele trei minute stabilite.

– Bentley ai spus, Mimi? (interveni din nou sprânceana Gurului)

– Ce? Cum? Aa, da.. Mașina mea..

– Suflet drag, iubireeeeeeeee, dar tu chiar m-ai crezut?! Era un test, să-ți văd potențialul, să văd dacă ai vreo șansă ca vreodată să ajungi la 1% din vibrația mea.. In plus, ți-am accesat o viață anterioară în care ai fost vacă și aveai niște chestii rămase de rezolvat.. În viața aia a lipsit boul care să te ajute.. Dar stai liniștită, ți le-am rezolvat eu acum, și uite, nici nu-ți taxez suplimentar… DA! Ai trecut testul! Nu oricine reușește, eu sunt selectiv… Nu accept orice marcă.. adică.. clientă..

– Nu pot să cred!!!! Chiar am trecut testul?! Wow, niciodată nu mi-aș fi închipuit că sunt așa de specială.. Abia aștept să-i spun soțului meu.. Dumnezeule!!

– Gigi.. insist.. Fac pariu că el nu ți-a spus asta niciodată.

– Ba da..

– Nu cu cuvintele astea, sunt sigur..

– Clar nu pot să te mint, îmi citești gândurile.. Acum că mă gândesc, nu.. Într-adevăr, mă ține mult în brațe, mă răsfață, îmi face mici sau mari cadouri, îmi spune des că mă iubește, se poartă minunat cu mine… DAR DA, ai dreptate, niciodată cu cuvintele astea…..

– Vezi? E un bou.. Averea e făcută în timpul căsniciei?

– Da..

– Lasă-l. Are karmă proastă. Te nenorocești cu ăsta.. Plus… (oftă prelung, o lacrimă umezindu-i ochii blânzi..) am vrut să-ți spun de la telefon dar trebuia să te testez mai întâi să fiu sigur că ești pe aceeași frecvență spirituală…

– Ce? Ce?

– Offf. Mi-e atât de teamă, emoția mă gâtuie… Dar trebuie să-ți spun… Nu pot să mai țin în mine toate aceste sentimente.. Suntem SUFLETE TRIPLETE..

– Suflete ceee???

– TRIPLETE! Sunt sufletele alea provenite din același ovoid de lumină, sunt la fel, relațiile dintre ele sunt unice, reale, ce mai, THE SHIT!

– Daaaaa?!?!? Nu se poate!!! Eu si cu tine??? Suflete triplete??? Wowww….. Întotdeauna am știut că sunt specială, dar char așa?!?! Dar…  stai! Triplete nu înseamnă că..  sunt.. trei??

– Ba da… Dar întotdeauna unu-i mai fraier și rămâne în urmă.. Na, karmă proastă.. Dar asta nu face decât să accentueze cât de maxim e că ne-am întâlnit noi doi!!! Nu ți-e clar că totul a fost brodat în Cer?

– Ba daaaaaa!!! Dumnezeule!!!!

– Gigi…

– Gigiiiii, ce fericită sunt, abia aștept să-i spun soțulu…. Vai, stai… Trebuie să mă despart de el..

– Clar. Am măsurat… Nu e nici măcar tripletul fraier.

– Hmm.. Ce ciudat.. Cand am venit, acum 15 minute, puteam să jur că îl iubesc…

– Programe… Ieși din ele.. Te voi vindeca de toate, o să vezi.. Vor mai fi teste.. Ok, la o săptămână de la nuntă să zicem că mă găsești cu una în pat.. TEST. Totul e să ai grijă să le treci. Nu oricine merită să-mi spele ciorapii.. Nu oricine merită să mă susțină financi… emoțional… Tu ești ALEASA!

– Vaai, ce fericire!!!! Acum plec să bag divorț.. Acum..

– Ok, iubire! Eu te voi aștepta!! Nimic nu ne va mai despărți… Niciodată! Te iubesc!

– Te iubesc! Pa!

– Lasă la intrare cei 8.888 euro, îi iau eu când ies..

– Păi… Nu suntem logodiți acum?

– Ce legătură are una cu alta, iubire? Eu te-am ajutat să-ți găsești sufletul triplet… Trebuie o plată în bani, vrei să apară karmă între noi, tocmai acum, când ne-am regăsit??

– Nuuu, nu vreau! Uite, îți mai las 888 euro primă de succes.. E ok? Sau se pune că facem karmă că-ți dau prea mult?

– Nuuuu, așa ceva nu există! Niciodată nu este prea mult când dăruiești din SUFLET TRIPLET.

– Ahhhhh….

Discuția de mai sus se repetă o dată la aproximativ 2-3 ani, Mimi-ile se schimbă, Gigi dăinuie semeț peste vremuri..

Dar eu am câteva întrebări.. Nu pentru Mimi, ea mai devreme sau mai târziu va înțelege câte ceva.. să sperăm.. Ci pentru Gigi..

Sufletul tău.. Sufletul tău cum e? Măi suflet drag, cam cât de fericit ești tu în viața ta singuratică, știind că dacă mâine ar pica matrixul de programe și legături create artificial, nimeni din cei din jur n-ar mai rămâne lângă tine?

Dacă mâine, cei din jurul tău ar realiza cine sunt cu adevărat și și-ar lua înapoi puterea pe care din necunoaștere și prin manipulare ți-au dat-o ție, cine ai fi tu? Ce ai creat tu în viața asta? Da, ai fost folositor, pentru că pietrele prețioase se descoperă greu, de obicei din praf și noroi.

Cât este de împlinit SUFLETUL tău știind că, deși având calități fantastice și un potențial incredibil, te-ai mulțumit viața asta să fii doar noroiul din care se luptă ceilalți să se ridice? Da, ei cresc, dar ce faci tu? Ia zi, tuuu.. Aaa, am înțeles, tu nu ai nevoie să crești, tu ești perfect.

Oare?

Cam câtă lipsă de valoare și de încredere în sine ai tu dacă nici măcar nu iei în calcul că cineva ar putea să fie lângă tine, să îți fie prieten adevărat fără niciun program, fără nici un artificiu de cunoaștere, ci doar pentru că te iubește cu adevărat, total și sincer? Specia ta încă nu i-a descoperit, dar astfel de oameni sunt peste tot în jur.. Doar că tu nu ai cum să îi vezi, și chiar dacă te intersectezi cu câțiva, printr-o glumă amară a sorții, nu știi decât să lovești..

Cât de GOL trebuie să fii.. Cât de trist și cât de SINGUR.. Da, pentru că ceea ce tu îți închipui că e SOLITUDINE e SINGURĂTATEA cea mai neagră. Pentru că ți-ai gonit până și sufletul, obosit de atât întuneric.

Cât de înfricoșator trebuie să fie pentru tine când cineva te vede EXACT așa cum ești, pentru că da, nici adulatorii, nici clienții, nici chiar cei cu același nume în buletin nu te cunosc așa cum ești..

Și pentru ce tot chinul ăsta? Pentru ce toată minciuna? Pentru bani? Pentru Putere? Am înțeles..

Le ai?

Ce putere ai tu când ești mai dependent de o mie de ori de cei pe care-i faci dependenți de tine? Ce putere ai tu când sufletul tău se zvârcolește noapte de noapte în întuneric? Cu ce te încălzesc osanalele unora când tu știi că toate sunt adresate unei măști, unei iluzii?

Măcar tu ȘTII cine ești viața asta?

Da, știu, ești MAXIM.

 

 

 

 

 

 

Porcul și panarama

Porcul și panarama

Thrillerul perfect.. Eternul război al bărbaților (îi știți, ăia care vin de pe Marte..) contra femeilor (alea de vin de pe Venus).. Separare, judecată, competiție, luptă, furie.. Punem de-un Oscar!

Păi dacă tot trăim într-o luptă continuă pentru supremație (nu e clar asupra a ce), să analizăm puțin taberele.. Ne vom concentra doar pe una – două idei principale, ar ocupa prea mult timp și spațiu să analizăm toate cele 50+ shades of Grey..

Așadar, sunt ELE, cu o filozofie clară de viață – femeile nu că sunt egale, sunt net superioare bărbaților, ăia în principiu au un rol cel mult decorativ, chiar și pentru perpetuarea speciei ne descurcăm fără ei. Pe scurt, “toți niște porci..“. De obicei între 6.00 si 16.30 sunt feministe convinse, iar începând cu lăsarea serii (variază în funcție de ora de vară, respectiv iarnă) devin niște simple ființe gingașe și sensibile care tot ce își doresc este să iubească și să fie iubite, să aibă relația perfectă la care visează din fragedă pruncie, să vină EL să le sărute pasional, să le ia în brațe și să le poarte pe culmile fericirii…

Cum care EL? Evident porcul dintre orele 6.00 si 16.30… 

Bine, nu mă înțelegeți greșit, acum mai contează și alte chestii ce țin de interiorul porcului – de exemplu, unele dintre aceste ființe gingașe, în urmărirea idealului lor de iubire perfectă, reușesc să pătrundă în adânc, în forul interior cel mai ascuns al porcului și din starea aceea unică de conectare sufletească, reușesc să identifice din prima emoțiile, pasiunile, chiar și marca mașinii pe care acesta o conduce.. Iar atunci când ating acel punct de contopire maximă, ele pot decide că parcă e ok, are copite chiar finuțe și un rât atrăgător, mai ales privit din dreapta…

Apoi, inevitabil… sunt EI – acești macho carpatini, frumoși, deștepți (pe bune, mămica le-a spus-o.. dacă nu credeți întrebați-o..), neapărat cu bani și mașină de fitze parcată în fața blocului în care au garsoniera (cine are cunoaștere adevărată știe că în a 8-a zi (Illuminati au scos asta din Biblie) Dumnezeu a făcut Jeep-ul, un pic jenat văzându-l pe Adam cum stătea el cu mărul în mână și cu privirea pierdută, în căutarea maică-sii care sa-i zică ce are de făcut).. Acela a fost momentul istoric în care Jeep-ul a devenit unica unitate de măsură a masculinității..

EI sunt nemulțumiți groaznic de ELE și oftează des în timp ce își fac unghiile cu lac incolor și câteodată lăcrimează chiar (mai ales în timpul pensatului) – toate niște interesate, atente doar la poza lor de profil de pe Facebook! Da, aia cu jeepu’.. EI sunt interesați de femeile adevărate, frumoase, gingașe, cuminți, intelectuale.. Weekend de weekend își caută cu frenezie sufletul pereche în Bamboo, Fratelli, Loft și alte locuri înalt vibraționale, sunt dispuși la orice sacrificiu în numele iubirii, frecventează toate locurile cu o concentrare mare de spiritualitate și intelectualitate, în special Centura.

Dar NU. Toate sunt niște panarame.. Așa că după ceva căutări o iau un pic emo și realizează că urâtele îi deprimă… Ceea ce ne-ar putea face să îi întrebăm:

” Pisi, da’ de ce te lovești tu doar de urâte?! Băiat frumushel ca tine.. Doamne ferește, dacă o fi adevărat că atragem ceea ce emanăm din interior, realizezi cât botox și silicon ai pe interior?!?! În locul tău mi-aș face urgent analizele..”

… dar nu-i întrebăm.

Buun.. cam astea ar fi (foarte pe scurt) principalele categorii..

Și acum stau și mă întreb: oare așa să fie?! Eu cred că nu.

Suntem cu toții SUFLETE venite să experimenteze această călătorie magică care se numește viață, să învățăm niște lecții, să creștem, să vindecăm răni emoționale adânci, să ne reamintim cine suntem cu adevărat și să creăm cea mai bună versiune a noastră. Împreună!

Da, în funcție de planul sufletului nostru putem avea nevoie să manifestăm în această viață mai mult partea feminină sau cea masculină, DAR nu cred nici o secundă într-o diferență profundă între bărbați și femei.

TOȚI căutăm în relațiile noastre aceleași lucruri: acceptarea, valorizarea, iertarea, IUBIREA – în esență tot ceea ce nu putem să ne oferim singuri. Și atunci în căutarea noastră de către noi avem nevoie de oglinzi, ne îndrăgostim și reîndrăgostim permanent de noi.. Până când va veni un moment în care ne vom găsi și atunci nu vom mai AVEA NEVOIE de oglinzi, ci doar vom FI.

Nu ne-a învățat nimeni să căutăm DOAR în interiorul nostru, nimeni nu ne-a îndemnat să îndrăznim pentru că indiferent cât doare (și doare…), va merita fiecare lacrimă, fiecare suspin, fiecare secundă de suferință..

Pentru cei care citesc aceste rânduri, vă spun (din experiență, nu din cărți..): îndrăzniți, aveți curajul de a intra până în adâncul Iadului din voi, pentru că doar trecând prin el vă veți purifica și veți arde TOT ce nu sunteți VOI.

.. și așa, într-o zi glorioasă, porcul și panarama se vor retrage, lăsând loc unei relații de iubire între un BĂRBAT și o FEMEIE.

DOUĂ SUFLETE 

Inițierea Unicornilor – superofertă

Inițierea Unicornilor – superofertă

Zic să fac o pauză.. Aș, da’ ce, se poate?

În fața ochiului din dotare și a chakrei aferente îmi apare o pagină/site (nu mi-e clar.. ceva..) pe care scrie “Inițieri la distanță”. Hmm.. Da, pare interesant, mă obosesc groaznic drumurile..

Îmi zic: “ce tareeee, îmi și imaginez “Adăugați inițierea în coș”, “Condiții și termeni de livrare” și neapărat “Condiții de returnare””…

Dau click.. Stupoare! Primul lucru – un buton “Shop now”.. Huuhhh?!?!

După care apare adresa unui site de cumpărături online (din principiu nu fac reclamă gratuită, vă las să îl descoperiți singuri, mulți chemați, puțini aleși.. Nu oricine ajunge acolo – ceea ce deja îmi ridică semne de întrebare privind sănătatea mea mentală)..

Să continuăm.. Primul lucru afișat “My basket: 0,00 lei”.. Huuuuuuuuuhhhhh?!?!?! Mă simt brusc fără pic de inițiere…

Identific o tentă cu un ușor potențial înșelător, pentru că nicăieri nu este clarificată unitatea de măsură – ok, plătesc 151 lei pentru o inițiere distanțată în Ordinul lui Melchizedek, dar cât primesc?? Un kilogram, un litru, un metru pătrat, o pungă.. Nu e clar..

Continuăm..

Pentru transparență îmi fac un cont – nume, prenume, data nașterii (hmm.. clar e la derută, sigur știu ei deja din Akasha…), adresă (na, pentru livrare), date de card (se știe că Akasha nu înregistrează codul de siguranță de pe spatele cardului, deci face sens..).

Pe rezonanță, prima afișare… “Conectare cu sirenele“.. Ma întreb, zic eu justificat, o fi ok pentru timpan? Pare că da.. Tot 151 lei, tot butonul “Shop now”, cu precizarea că sunt donație..

Efectiv nu mă pot hotărî între “Conectarea cu sirenele” și “Inițierea unicornilor” – aici, nu mi-e clar dacă mă consideră pe mine unicorn și vor să-mi facă o inițiere sau vor să-mi facă o inițiere a Unicornilor – apăs butonul “Citește mai mult”, situat strategic lângă cel cu 111 lei prețul donației (?!). Ha, Melchizedek e cu 40 de lei mai valoros, Melkizedek rulz… Sirenele la fel, dar ele sunt mai multe, e logic…

Acum, să ne imaginăm procesul de achiziție a una bucată inițiere a.. să zicem.. Unicornilor:

“- Bună ziua!

– Bună ziua!

– Aș dori și eu o bucată de inițiere a Unicornilor, vă rog! Mai aveți pe stoc?

(Aici sunt două variante de răspuns, că am un talent unic de a complica lucrurile… Ar fi varianta “Da, mai este unul disponibil” sau “Nu, tocmai s-au terminat, dar așteptăm un transport pe vineri, am făcut ieri comandă la reprezentanță..”. Pentru simplificare, continuăm cu prima variantă… )

– Da, mai este unul disponibil..

– Ce culoare, vă rog? Aș fi vrut mult să îmi aleg eu culoarea..

– Mai avem doar pe alb..

– E perfect, după cum evident v-ați dat seama, eu sunt o ființă spirituală de vibrație înaltă, nu aș fi acceptat o altă culoare.. M-ar ajuta de asemenea un corn strălucitor, să iasă în evidență în Fratelli.. Știți, se întâmplă uneori să fiu în întuneric.. Se poate?

– Aveți noroc, e ultimul și are și corn auriu; se vede perfect în Fratelli.. În Loft nu face față foarte bine, dar pentru Fratelli e perfect..

– Incredibil! Cum materializez.. E clar, am fost ales.. Păi, cum facem? Donația obligatorie pentru serviciile prestate gratuit unde o transfer? Pot plă.. dona cu card?

– Bineînțeles, plă.. donați donația obligatorie pentru serviciile prestate gratuit cu cardul, pe site-ul nostru..

– Perfect! Acum am făcut plata. Acum ce fac?

– Mergeți în sufragerie, pe canapea….

– Wow!!!! E clar, e un semn!!! De unde ați știut că am canapea în sufragerie?! Sunteți profesioniști, am simțit eu bine în Anahata… M-a înțepat un pic Ajna, dar probabil a fost de la vibrația înaltă….

– Da, se întâmplă frecvent…

– Așa, deci mă așez pe canapea..

– Da, vă așezați comod pe canapea.. Vă relaxați total.. Fiecare mușchi, fiecare os, fiecare gât, fiecare nas, fiecare unghie.. Insistați la unghiile degetelor mici… Singurul lucru pe care trebuie să îl mai faceți este să răspundeți la sonerie când sosește…

– Unicornul!?!?!?!?! întrerup eu cu un amestec de îngrijorare, nerăbdare și uimire.

– Nuuuu, curierul….

– Aaa, am înțeles… Ireal, fantastic, ați luat din Akasha și adresa… Ce mai, e cea mai bună decizie a vieții mele, e clar..

– Curierul nostru vă va înmâna un mic pachețel cu o mică țigară.. de.. să zicem, foi… nu vă puneți prea multe întrebări legate de aspectul neregulat al acesteia, fumați-o cu încredere… Tot ceea ce livrăm este fabricat manual de către maeștrii noștri înalt inițiați în ritualuri vechi din timpurile Lemuriei..

– Atât?

– Atât.

– Îmi cer scuze, nu vreau să par un neinițiat, dar, să zicem dacă am vreo reclamație sau vreau să returnez achiziția… Cum fac? Eliberați certificat de garanție?

– Unicornul vine cu tot ce este nevoie.. Orice detalii suplimentare le discutați direct..

– Cu… unicornul?!?!

– Stimate domn, am multe comenzi de onorat, dn păcate nu mai pot sta la telefon.. Tocmai s-a terminat stocul de Munay Ki, trebuie să dau comandă și în plus unul dintre arhanghelii cu care lucrăm a întârziat (din nou) la serviciu… Vă urez succes! La revedere! Vă mulțumim că ați comandat de la noi, vă mai așteptăm..”

Mai sunt de menționat de pe site-ul respectiv următoarele articole:

“Palma budistă tibetană” – cred că e varianta soft, la gradele mai înalte se trece la picioare, pumni și bâte…

“Mesaje de la sufletul tău” – uite, frate, unde umbla tot timpul ăsta…. Încerca să ma contacteze pe site-ul ăstora….

“Cum scăpăm de ghinion” – pe bune?!?!

“10 metode de prosperitate cu Money Reiki” – Money Reiki?!?! Trebuie verificat cu atenție moneda în care se lucrează, să nu fi studiat băieții prin Botswana…

“De ce nu e bine să spunem Sărut Mâna” – ?!?!?!?!

“8 pași pentru găsirea sufletului pereche” – cred că merge totuși cu multiplu de 8, că am încercat cu 8 și nu merge, poate o iau eu în direcția greșită… E de aprofundat.

Și altele….

🙂

 

 

 

 

 

 

Ce? Nici tu n-ai reușit să fii fericit în 10 pași?!

Ce? Nici tu n-ai reușit să fii fericit în 10 pași?!

Sunt mii de cărți, articole, site-uri care predau in 3, 5, 10, 20+ de pași cum să fii fericit. Totul este clar, mai puțin cum faci exact asta..

Principiul este simplu – dacă vrei să fii fericit, fii!

Ce, nu poți? Hmmm… Ești clar defect, că celelalte 10 milioane de cititori de bestsellere de genul ăsta au reușit. Toți. Mai puțin tu..

Stai în prezent. Iubește necondiționat. Iubește-TE necondiționat. Renunță la atașamente.

Ce, nu e clar?!

Interesant este că toți au dreptate, doar tu pari că ești singurul care nu pricepe..

De ce?

Pentru că pentru a aplica oricare dintre “rețetele” propovăduite de unul sau de altul, trebuie să ai mai întâi curajul de a-ți identifica propria rețetă, propriul drum.

“Stai în prezent”, zic ei..  – da, tu vrei, te chinui, te holbezi nonstop la ceas să nu pierzi prezentul, dar ce te faci când rănile sufletești îți poartă gândul la fostul partener, de care-ți este încă dor? Ce te faci când se apropie data scadentă pentru rate și facturi, și stii că nu ai bani să le plătești? Ce te faci când tot prezentul tău nu face decât să-ți reactiveze rănile din trecut (chiar din copilărie)? Cum stai tu zen într-un prezent continuu?

“Iubește necondiționat”, “renunță la atașamente”, zic ei.. – da, tu vezi logica, dar ce te faci când în miez de noapte partenerul tău primește telefoane clandestine, când gelozia te sfredelește ca un pumnal, când vine și te anunță că pleacă?

“Iubește-te necondiționat”, zic ei.. – da, sună fantastic, chiar face sens, dar ce te faci cu vocea mamei care încă-ți sună în cap: “de ce nu poți fi si tu ca X?”, “nu meriți nimic”, “mi-ai distrus viața”, “din cauza ta am suferit o viață, ca să-ți fie ție bine..” etc.? Ce te faci cu vocea tatălui care urlă în același timp “nu ești bun de nimic”, “mă faci de râs” etc.?

Tu vrei să te iubești necondiționat, vrei să nu mai fi sclavul unor relații în care simți că mori puțin câte puțin, vrei să uiți de trecut și să nu te mai preseze frica viitorului, dar cum faci asta? Au băieții ăștia o pastilă?

Sunt câte unii care predică, și chiar cu convingere, că te poți programa mental – da, stai zi de zi în fața oglinzii și-ti repeți obsesiv: “mă iubesc”, “mă iubesc”, “mă iubesc”….. până când, într-o zi cu soare, o să te trezești cu inima invadată de iubire de sine… Pe buneee?!?!

Sunt mulți care propovăduiesc diverse…

De obicei, toate metodele în 3, 5, 10, 20+ pași sunt doar variante de a fugi de tine, de a te îndepărta de tine, de a-ți hrăni iluzia că totul este perfect (că așa trebuie, că e evident că toți prietenii tăi de pe facebook sunt hiper-fericiți, deci și tu TREBUIE să fii la fel), în timp ce în sufletul tău sapă din ce în ce mai adânc sentimentele de neputință, de lipsă de valoare, de furie, chiar de ură față de tine.

Pentru că ceea ce pentru toți pare atât de ușor, pentru tine pare imposibil, de unde rezultă că singurul care nu e în stare să fie fericit pe lumea asta ești tu. “NU EȘTI ÎN STARE DE NIMIC”, răsună o voce.. Să fie a mamei? Să fie a tatălui? Hmm.. oricum, pare familiară..

Eu nu dau soluții, pentru simplul motiv că NU EXISTĂ soluții universale.. Eu pot vorbi doar din experiența proprie și atât. Și da, enumăr niște pași pe care eu i-am făcut și cu care pot rezona poate și alți oameni.. Și chiar dacă o singură persoană rezonează și îi ușurează cu 0,01% drumul, este fantastic!

În primul rând, esențială este sinceritatea față de tine. Ești fericit? În mod real, cu adevărat, indiferent care e ideea ta de fericire.. Întreabă-te asta si vezi ce simți în inima ta, vei ști.. Următorul pas este să accepți ceea ce simți.

Dacă simți că ești fericit, perfect – orice faci, continuă..:)

Dacă simți că nu ești fericit, vezi dacă simți că meriți să fii.. Dacă simți că meriți, vezi dacă reușești să ajungi să vrei cu adevărat să fii fericit.. Vrei? Este tot ce îți dorești în viață? Chiar dacă momentan nu vezi soluția, indiferent de cum arată ACUM viața ta, cât de complicată, cât de tragică, cât de absurdă, cât de închisă este viața ta ACUM, vrei totuși să fii fericit?

Dacă ar veni acum o zână cu o baghetă magică și ea ar putea să-ți schimbe viața (complicată, tragică, absurdă, ermetică) ai alege să o lași? Sau ți-ar fi frică și ai prefera să rămână totul la fel? Repet, dacă TOTUL ar fi posibil printr-o magie….

Dacă răspunsul tău este că ai lăsa-o să schimbe tot și cu bagheta ei magică să aranjeze toată viața ta în așa fel încât să fii fericit, atunci TE FELICIT.

VEI FI FERICIT! (te asigur)

Dacă eziți sau refuzi, atunci mai stai puțin în viața pe care o trăiești, și mai pune-ți din când în când întrebarea… Va veni o vreme (nu foarte departe de ACUM) când vei raspunde DA. Pentru că a fost suficientă acea primă întrebare.. Este doar o chestiune de timp până vei ajunge să-ți dorești să fii fericit..

Înainte de TOT și de TOATE este INTENȚIA. Nu există forță creatoare mai mare în Univers, pentru că intenția ESTE forța creatoare a TOT ceea ce ESTE.

Buuun, perfect… Deci vrei.. E tot ce trebuia, pentru că din secunda în care ai decis că vrei, în viața ta vor apărea exact oamenii potriviți, evenimentele potrivite, îți vor pica în mână cărțile potrivite, articolele potrivite, îți garantez că totul va veni la tine. Îți dau în scris..

Chiar dacă la prima vedere lucrurile par a se complica, ai încredere.. Totul este fix cum trebuie.. Încredere și răbdare..

Va trebui doar să-ți schimbi puțin perspectiva din care privești lucrurile. Atât.

În primul rând trebuie să conștientizezi că TU ai ales să vii pe pamânt. Nu te-a parașutat nimeni, nu te-a pedepsit nimeni, nu ți-a dat nimeni brânci.. TU AI ALES SĂ VII AICI.

În al doilea rând trebuie să conștientizezi că TOT ceea ce este în viața ta (oricât de complicat, tragic, absurd, fără ieșire pare), ABSOLUT TOT este alegerea TA (mai exact este experiența pe care sufletul tău a ales să o trăiasca, să o vindece și de care să se elibereze).

(Și dacă TU ai ales-o, ce zici? Poți să o depășești?)

Știu, pare absurd, dar încearcă.. Încearcă să vezi tot ceea ce ți se întâmplă nu ca pe o soartă nedreaptă, ci ca pe o realitate pe care sufletul tău a ales să o experimenteze pentru a învăța ceva.. Deocamdată nu ne concentrăm pe lecție, doar fă un efort să accepți că există această posibilitate..

În momentul când reușești sa accepți faptul că poate exista un plan superior acestei existențe (face și sens, la cât de absurdă pare, nu?), un plan în care totul are un sens, în momentul în care reușești ca atunci când cineva vine și îți dă o palmă, pe lângă emoțiile normale declanșate, după ce trece situația, să stai să te gândești “dar de ce dintre toți cei prezenți, a venit tocmai la mine să îmi dea o palmă?” – în momentul în care nu te vei concentra pe sentimentul de victimă și de nedreptate și te vei gândi “de ce am atras asta în viața mea? oare să fie agresivitatea mea (pasivă sau nu)? oare să fie frica mea?” (indiferent ce ți se întâmplă, de la cele mai banale lucruri până la cele mai profunde), atunci vei face un pas colosal către cunoașterea de sine.

Din momentul acela îți vei recăpăta PUTEREA.

În prima fază este înfricoșător să nu ai pe cine să dai vina, nu? Dar trebuie să înțelegi un lucru esențial: NU ESTE VORBA DESPRE VINĂ.. Este vorba despre RESPONSABILITATE.. TU singur ești responsabil pentru TOT ce se întâmplă în viața ta. Cam nasol, nu?

Nu, pentru că vine și vestea cea bună: TU poți să și schimbi TOT.

Nu peste noapte. Dar ai răbdare cu tine, deja ai ajuns atât de departe.. Nu renunța tocmai acum.. Pare că nu poți, simți că nu ai cum, dar crede-mă tot ce trebuie să faci este să ai răbdare.

Trebuie să mai înțelegi că nu ești tu defect, nu a uitat Dumnezeu/Universul/Sursa (cum îi zici tu) să-ți implementeze fix ție un anumit soft de bază, nuuu… Trebuie doar să înțelegi că tu, ca noi toți de altfel, ești aici pentru că ai niște răni emoționale de vindecat.. TOȚI (ok, cu câteva excepții punctuale de-a lungul istoriei umanității) avem răni emoționale de vindecat.

Nu e vorba despre a te programa mental pozitiv, nu este vorba despre a medita sau a levita continuu, este vorba despre a avea curajul de a accepta că ai niște răni, a le recunoaște și de a-ți seta INTENȚIA DE VINDECARE.

Oricât îți repeți în oglindă “sunt frumos” nu vei șterge rana sufletească din copilărie, când copiii râdeau de tine și te strigau “extarterestru”.. (nu am gasit alta rimă:))

Oricât îți repeți în oglindă “mă iubesc” nu vei șterge rana sufletească a copilului abandonat, respins, umilit de părinți, care l-au făcut să creadă că el nu merită să fie iubit.

Trebuie să îți iei inima-n dinți, să te întorci acolo și să vindeci, una câte una, toate rănile pe care sufletul tău le cară.

Mai trebuie să înțelegi ceva.. Viața oricum îți va scoate în cale exact acele relații si împrejurări care vor reactiva rănile din tine.. Da, cu părinții vei fi ok în aparență, dar vei atrage fix persoane care te resping, care nu te iubesc, care te agreseaza etc.

La nesfârșit…

De ce? Pentru că sufletul tău se luptă să-ți vezi rănile, pentru că doar văzându-le le poti vindeca. Si nu, nu e Gigel de vină pentru suferința ta, deși el te-a înșelat “mișelește” cu Maricica.. NU! Pe Gigel doar ți l-ai atras în viață ca să-ți arate rana din tine.. El doar a adus la suprafață ceva ce era în tine, adânc îngropat…

Și viața îți va aduce atâți Gigei câți vor fi necesari pentru ca TU să vezi că rana ta atrage Gigei, nu Gigeii îți provoacă vreo rană..

Iar cand vei conștientiza asta, va fi fantastic, pentru că te vei putea întoarce la cauza inițială, la primul moment în care ai simțit rana (de obicei copilărie) și vei putea privi ceea ce s-a întâmplat în trecut din perspectiva adultului de acum, care înțelege și își asumă responsabilitatea, și așa vei vindeca trecutul, vei vindeca rana si NICIODATĂ viața nu îți va mai scoate în cale vreun Gigel, pentru simplul motiv că nu mai este necesar…

Ai VINDECAT rana gigelească! (din nou, nu am găsit altă rima..)

Iar când vei realiza că toți Gigeii și toate Maricicile sunt de fapt niște oameni cu rănile lor, care își fac alegerile (mai mult sau mai puțin inspirate) în viețile lor, nu au vreun interes meschin să o distrugă pe a ta, atunci vei face un URIAȘ pas către starea de conștiență care se numește IERTARE NECONDIȚIONATĂ, și de aici va mai fi doar un pas către starea de conștiență care se numește IUBIRE NECONDIȚIONATĂ.

Din proprie experiență am observat că este în mod paradoxal mult mai ușor să îi iertăm pe ceilalți, indiferent de faptele lor, decât să ne iertăm pe noi. Pentru că principalul conflict pe care trebuie să-l vindecăm este cu noi. Ceilalți sunt doar niște oglinzi, mai mult sau mai putin crăpate..

Dar am stabilit deja că VEI FI FERICIT.. Deci este o chestiune de timp până când vei ajunge să te înțelegi, să simți povara sufletului tău pe care îl împingi într-un colț și îl învinovățești..

Pentru că tu nu știi acum tot ceea ce el a trăit, toate umilințele, respingerile, mutilările, ciopârțirile.. Tu acum îl judeci, că te obligă să trăiești experiențe pe care nu ți le-ai dori, dar tu nu înțelegi că doar îmbrățișându-l cu blândețe, doar având totală încredere în el și în alegerile lui, doar îndrăznind să te apropii de el, așa rănit și însângerat cum este, doar iubindu-l ca pe cel mai de preț diamant, doar atunci te vei UNI cu el, te vei IERTA complet, te vei IUBI complet si NECONDIȚIONAT și vei putea în sfârșit SĂ FII CEEA CE AI FOST DESTINAT SĂ FII.

Abia atunci vei începe să trăiești, în sfârșit..

… SĂ FII..

 

 

 

 

Spiritualitate românească – Mesia din greșeală, bun și el…

Spiritualitate românească – Mesia din greșeală, bun și el…

Am stabilit ca tot omul ajunge la o vârstă la care îi este din ce in ce mai greu să nu își pună și el câteva întrebări despre propria viață. Se numește maturizare.

Evident, sunt exemplare splendide ale speciei care reușesc cu eleganță să evite aceste momente de maxim consum neuronal și se limitează la citatele celebre ce împânzesc rețelele de socializare, dar despre ele intr-un episod următor..

Așadar, te izbește la un moment dat criza de identitate.. Stai o perioadă cu privirea țintuită într-un punct fix, rumegând sensul vieții.. După ceva vreme, epuizat de efort, fie ajungi la concluzia că mai bine reiei ultimele episoade ale telenovelei preferate, pe care le-ai ratat între timp, dar pe care sigur le poți vizualiza pe youtube sau alte site-uri similare, fie decizi să continui introspecția.. Doar că de unul singur este greu și ai nevoie de un sprijin exterior, pentru că învârtindu-te in cerc la nesfârșit te ia cu amețeală.

Primul pas – te confesezi unui prieten.. E ok, la început pare că ai găsit soluția, doar că după câteva discuții realizezi că te rotești din nou într-un cerc, o idee mai măricel, dar tot cerc..

Urmează decizia de maximă importanță, apelezi la un specialist..

Ei, aici trebuie să știi un lucru – ești fix în țara potrivită! Aici este într-adevăr o maaare gradina, în care se găsește cea mai mare concentrație de terapeuți, psihoterapeuți, parapsihoterapeuți, astroterapeuți, tarototerapeuți, energoterapeuți, bioenergoterapeuți, radiestezistoterapeuți, reikiterapeuți șamd. pe metru pătrat. (se pot face toate combinațiile între prefixele menționate inclusiv pot fi folosite toate, urmate de rădăcina unică, miraculoasă – “terapeuți”).

Trebuie să știi că în general oricărui terapeut carpatin i se pot adăuga generos absolut toate prefixele, pentru că ei stăpânesc perfect toate ramurile spiritualității, atât inițierile cunoscute, cât mai ales cele necunoscute încă omenirii.

Așadar, plin de emoție și încredere, te avânți fără să-ți dai seama, în călătoria vieții tale…

Acum ar fi un bun moment în care să mai afli un secret: aproape toți terapeuții din spațiul carpato-danubiano-pontic (nu generalizăm, sunt vreo două excepții..) suferă de forme de frustrare financiară cronică (forme care variază de la ușoare, până la patologice..).

Mai pe scurt, da, fiecare dintre ei are o misiune care implică salvarea umanității (în mod real, este o cantitate atât de mare de mântuire disponibilă pe metru pătrat în România încât chiar putem să ne relaxăm (chakra) încă de pe acum), DAR toți sunt frustrați pentru că deși Mesii (n-am găsit altă rimă), au avut nenorocul să se nască într-o țară cu un PIB jenant pe cap de locuitor..

Ceea ce înseamnă că sunt obligați să salveze oameni (pe bandă rulantă, am putea adăuga) pe sume modice… Vorbim de mii de euro la câte unii, dar totuși, jenant.. Bine, nu a ajutat cu nimic că acum 2000 de ani, a fost unu’ care dădea gratis… Efectiv a stricat piața.. Noroc că în cei 2000 de ani scurși între timp a avut grijă Biserica să mai atenueze prejudiciul creat..

.. ceea ce totuși nu-i ajută dată fiind concurența neloială pe care Biserica încă le-o face, cu toate programele pe are ei săracii se chinuie să le inoculeze “clienților”..

Revenind la epopeea maturizării, mergi la astrolog si afli că totul ți se trage de la faptul că Soarele se afla la data nașterii fix în zodia nepotrivită, ascendentul este absolut greșit iar combinația dintre Saturn, Luna Neagra și Neptun de-a dreptul ridicolă… Jupiter de obicei lipsește complet din harta ta..

.. mergi la o tanti care-ți înșiră niște cărți colorate, din care reții doar că la drum de seară ești spânzurat iar la așternut nu cade nimic. De obicei principala problemă este legarea cununiilor (dacă ești norocos în fundă, dar de cele mai multe ori sunt făcute nod..), mergi prin câteva cimitire, tai câțiva cocoși, plătești mii de euro și aștepți rezultatele.. Degeaba.. De ce? Că ai karmă proasta…. sau de prost.. Nu e clar..

După toate cele de mai sus, evident ca ai început deja să elevezi spiritual..

Începi să atragi în viața ta maeștri spirituali… Daaa, Nirvana e pe-aproape…

Ăștia sunt cei mai tari.. Și sunt mulți… Când ajungi la o vârstă respectabilă dar nu ai o anumită calificare, ÎNTOTDEAUNA poți să te faci “maestru spiritual”.. De ce? Păi cine naiba știe ce e aia?! Poa’ să fie oricine.. orice..

Ăștia sunt de mai multe feluri:

  • sunt ăia blânzi la prima vedere, de obicei “îngeri întrupați”, care cu voce domoală te fac să crezi că Jesus, Moise și Burebista s-au întrupat fix în fața ta cu unicul scop de a te vindeca pe tine, evident contra unei sume modice..
  • mai sunt aia care vorbesc monosilabic si o ard misterios, răspunsurile lor cuprind în general expresii ca “poate..”, “oare?!”, “dar ce simți tu despre asta?”, “hmm…” și chiar “…” – ăștia chiar sunt buni, pentru că da, răspunsul e în tine, iar ei îți fac un mare bine abținându-se să-și dea cu părerea, doar ca na, fac asta contra unei sume.. modice…
  • și mai sunt ăia furioși, de mergi la ei, le dai bună ziua și încep instant să urle la tine, să-ți dea pumni si palme fizic sau subliminal, bâte în cap, picioare în gură, te împroașcă cu spumele generate de colțurile gurii (verbal dar ocazional și în scris, generos, la comun, prin mediile de socializare).. Nuuuu, ei nu sunt dereglați, nuuu, nu au probleme psihice, nuuuu, ei doar manifestă întunericul din tine ca tu, boul, să-l vezi….. Ei sunt echilibrați (când se șterg la gură) doar că manifestă mesianic întunericul simpatizanților, da, ați ghicit, contra unor sume.. deloc modice… Unde mai pui că ăștia par și cool…. că nimeni normal la cap nu poate să creadă că sunt nebuni, ei sunt doar speciali și cu mult înaintea timpului lor.. vizionari!

Ar mai fi multe de spus, dar ca să nu mai lungim prea mult povestea, ajungem și la vestea bună..

DACĂ reușești să supraviețuiești tuturor programelor pe care ți le inoculează/activează/re-activează, dacă reușești să realizezi faptul că tu erai normal de fapt doar ca nu știai, ajungi să te cunoști, să înțelegi că da, ai avut nevoie și de blândețea unora, și de ridicatul din umeri al altora, și chiar și de pumnii, palmele si spumele patologice ale altora pentru a te vedea pe TINE, cu adevărat, așa cum ești..

Și în momentul acela fantastic vei realiza că nu vei mai avea nevoie de nimeni, NICIODATĂ, pentru că înțelegi că niciodată nu ai avut nevoie de ei..

Și da, absolut întâmplător, din greșeală și complet neintenționat, ei chiar te-au salvat!

..contra unei sume mai mult sau mai puțin modice..